Opinie • Manipularea urii şi o ţară muribundă

Tânjim după un crâmpei de lumină şi ne sărută doar întunericul. De ce România a devenit prizoniera urii, distrugând şi pulverizând însăşi ideea de solidaritate! În ce con de umbră s-a ascuns altruismul? De ce propagatorii urii continuă să fie aplaudaţi?! Şi copiaţi?…Ce generează dezbinarea şi atmosfera de „vest sălbatic” care planează asupra acestei ţări muribunde?

Într-un articol intitulat „Între Ion şi Iţic”, scriitorul Zaharia Stancu protesta împotriva diversiunii guvernamentale de a identifica un vinovat fictiv pentru dezastrul prin care trecea ţara. În 1938 când acţiunile antisemite încep să ia tot mai mult proporţii şi să fie tot mai „aplaudate”, Zaharia Stancu are curajul sub forma unei structuri narative să dezvăluie „subtilităţile” guvernamentale de fabricare a „ţapului ispăşitor”. Textul lui Zaharia Stancu este magistral, fiindcă surprinde anumite atitudini cu care, din nefericire, suntem contemporani….

”Ion are tălpile goale şi crăpate. Ion are pântecul gol. Copiii lui Ion sunt zdrobiţi de sărăcie…totuşi Ion îşi plăteşte cu sfinţenie dările către stăpânire şi când sună clopotele Ion se trezeşte ştie că ţara are nevoie, undeva, de carnea şi de sângele lui. Femeia lui Ion rămâne singură şi creşte cu iarbă şi piatră pe IONII care mâine vor fi chemaţi să apere pământul străbun. Sunt milioane de IONI în această ţară şi fiecare seamănă leit cu celălalt.

Iţic nu umblă desculţ, ca Ion, dar pantofii lui Ion sunt sparţi în bot. Iţic nu poartă zeghe ca ION. Dar paltonul lui Iţic este tot atât de peticit la zeghea lui ION. Iţic nu ară. El are o dugheană soioasă…Iţic nu mănâncă în toate zilele fiindcă nu are în toate zilele clienţi care să intre în dugheana lui. Iţic e prea sărac ca să corupă, aşa că îşi plăteşte la timp impozitele, iar când sună goarnele pleacă şi el la război. Foamea şi sărăcia îl paşte de veacuri pe IŢIC, ca şi pe ION.

Sunt în această ţară şi altfel de români, pe care nu-i cheamă Ion, ai căror copii nu îndură nici foamea, nici frigul…Şi care nu-şi plătesc dările pentru stăpânire. Şi care nu aleargă la hotare să le apere cu preţul sângelui lor. Aceşti români au toate bogăţiile şi toate drepturile. Au dreptul de a dispune de viaţa şi de moartea milioanelor de IONI. Nimeni nu-i ia de guler să-i aşeze la rând cu ceilalţi, să-i aşeze la rând cu toţi IONII acestei ţări.

Ion nu mai poate răbda. Cere pâine pentru copiii lui. Şi fiindcă nu i se poate da puţinul pe care îl cere, este îndemnat să îl tragă pe Iţic de perciuni, ceea ce Ion, îndobitocit cum se află în mizerie, nu întârzie să facă.

După ce Ion va smulge perciunii lui Iţic, va băga de seamă că poartă pe umeri aceeaşi zeghe ruptă, că ţâncii sunt flămânzi. Ce vor face toţi IONII din această ţară când se vor trezi din amăgirea în care sunt aruncaţi?”

Mai are cineva îndoieli cu privire la tentativa de a crea diversiune prin încercarea de a găsi vinovaţi fictivi? Operaţiunea nu este nouă. A încercat-o guvernul român îndreptând degetul acuzator asupra evreilor. Iar haosul nu s-a lăsat invitat prea mult. Acum asistăm la acelaşi scenariu cinic, rând pe rând căzând sub acuzaţie mogulii, jurnaliştii, bugetarii, asistaţii. Mai nou, mamele şi copiii! Iar ura dintre categoriile sociale ia proporţii, IONII de astăzi fiind doar piese fragile pe o amplă tablă de şah a destinului. Un destin care îi este programat şi viciat!

Debusolaţi şi frământaţi, Ion şi cu Iţic se luptă pentru supravieţuire urându-se unul pe altul. Iar în spatele lor,  vinovaţii reali pentru distrugerea ţării continuă să semene dezbinare…Într-o manieră profesionistă! România a ajuns o ţară a urii de masă, dezbinată şi viciată de sentimente inumane şi de dorinţa de a învinge. Călcând peste cadavre… Iar deasupra lui Ion şi a lui Iţic, într-o lume paralelă, evadaţi din realităţile cotidiene, „domnesc” cu gesturi cinice adevăraţii moguli! Lovind şi masacrând în numele binelui comun! Cu interesul personal dependent de manipularea URII!

Nu Ion este vinovat. Nici Iţic!

Acest lucru îl concluziona şi Zaharia Stancu în finalul terifiantului său articol: „Taurul care trebuie luat de coarne şi pus la pământ nu poartă numele lui Iţic. Puroiul care s-a întins şi ameninţă neamul românesc cu putrezirea poartă alt nume. Îl cunoaşteţi prea bine. Dacă sunteţi români adevăraţi şi patrioţi adevăraţi, nu-l ocoliţi.”

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta