Opinie • Mini

Am văzut la o emisiune de ştiri, nu cu mult timp în urmă, un minireportaj despre un miniîntreprinzător chinez care închiria minilocuinţe – cam de 3 pe 3 metri – pentru minipreţuri de chirie. Înainte de a scrie aceste rânduri, citisem pe un sait de ştiri despre o familie de japonezi care are şi ea o minilocuinţă, de doar 30 de metri pătraţi,  ce poate deveni o adevărată modă în Tokyo. Este, de fapt, un fost garaj, dezvoltat pe verticală. Noroc că respectivii asiatici sunt nişte oameni micuţi şi care au fost educaţi, de mii de ani, să se mulţumească doar cu un bol de orez şi vreo 38-40 de ore de muncă zilnic… Dar, dacă la ei aceste lucruri par normale, încet dar sigur guvernarea actuală se pare că şi-a pus în cap (mă rog: acesta pare a fi eufemismul potrivit…) să ne aducă în acele stadii în care să fim aproape în situaţia măgarului lui Nastratin. Să ne reamintim din copilărie…

Nastratin Hogea, care într-una din zile, crezând că măgarul lui mănâncă prea mult şi de-aia e el sărac, se gândi că puţină economie ar fi binevenită pentru bugetul său, astfel că, a doua zi, îi dădu mai puţină mâncare. Dimineața, văzând că măgarul lui trăieşte bine-mersi, îi reduse şi mai mult porția de mâncare. Şi tot așa, până când nu-i mai dădu nimic de mâncare. Dar, într-o dimineață, când intră în grajd, îşi găsi măgarul mort. Bietul măgar murise de foame… „Ia te uită, ce măgar prost ai fost! Tocmai când te-ai învăţat să nu mai mănânci ţi-ai găsit să mori!?”.

Revenind într-un registru mai serios, devenim atât de serioşi încât ne apucă plânsul! Din toate veniturile pe care le realizai acum doi ani, prin muncă onestă, ai rămas doar cu „salariul decapitat marca Boc”, supranumit şi „salariul-ceapă”: te uiţi la el şi îţi dau lacrimile! Sporurile, cu care erai motivat ca să munceşti mai mult, mai bine sau în condiţii mai deosebite (în sensul rău) au fost „cosite” de către actuala putere pe care o inteligenţă evadată le-a botezat „nesimţite”. E drept, unele sporuri erau mai mult sau mai puţin motivate (mă refer aici, de exemplu, la „sporul de zâmbet”, deşi, sincer, aş vrea să-l văd pe Boc rânjind fasolea profesional, în spatele unui ghişeu, 8 ore pe zi, continuu, timp de o lună, şi după aia, dacă şi-o mia putea descleşta fălcile, e îndreptăţit să comenteze!), însă mai aduceau un pic de mai bine în familiile a sute de mii de salariaţi români, ca să nu mai punem la calcul că vânzările erau mai mari şi taxele şi impozitele luate de stat şi, implicit, Boc stătea cu fundul pe un sac de bani mai mare. N-a fost bine că erau mai mulţi bani! Şi atunci, grăitu-şi-a Boc în barbă: „HÂRȘTI!”. Şi a pornit cu coasa prin veniturile oamenilor şi ale bugetului… Pentru că, până şi ce e la mintea cocoşului se pare că nu a ajuns şi la mintea guvernanţilor: 25% mai puţin la salariu înseamnă 25% mai puţini bani luaţi din salarii pentru sănătate, pensii şi şomaj, şi cu 25% mai puţină vânzare în magazine, care înseamnă cu 25% mai puţin TVA legal încasat, ca să nu mai punem problema că, adăugând mărirea TVA-ului cu 5%, a crescut şi evaziunea corespunzătoare, deci au crescut sumele NECOLECTATE la buget! Şi uite-aşa, hârşti!, cu coasa peste creanga de sub picioare…

Partea proastă e alta: e de înţeles că un mare profesor de drept neconstituţional nu e musai şi un mare specialist în economie şi legi economice, însă are consilieri economici gras plătiţi din banii noştri, ăia tăiaţi cu 25%... – aşa că, Boc ori nici nu pricepe nimic şi nu-l poate lămuri nici măcar Dumnezeu (mă rog: Zeus…) că a luat-o cu coasa prin ghiocei, trandafiri şi lalele, ori, pur şi simplu, cu complicitatea Cotroceniului, ca să nu zic la porunca părăsitului de şuviţă, se răzbună pe populaţia acestei ţări, comiţând, fără să greşim prea mult în apreciere, o tentativă de genocid la adresa trăitorilor din spaţiul carpato-danubiano-pontic! Căci, sub acoperirea mai mult decât şubredă a motivaţiei că e criză – o, ce superbă şi ce neaşteptată justificare! O, ce mană cerească oferită de pronia divină actualei puteri pentru a-şi putea acoperi reaua-voinţă, nepăsarea, incompetenţa, corupţia, hoţia la nivel înalt! –, îţi poţi face de cap la nesfârşit, chiar dacă este vorba de distrugerea fiinţei naţionale! Când este vorba de justificări, portocaliii au cuvântul „criză” pe buze, dar nu uită să spună că doar soluţiilor LOR sunt SINGURELE şi CELE MAI BUNE, iar ei şi DOAR EI sunt singurii competenţi ai României şi deţinătorii adevărului absolut! Atât de competenţi sunt, încât, în loc să fi fost în stare să evite criza, ori să-i micşoreze dezastrele, ori să ieşim deja din criză cu cât mai puţine victime, ne scufundăm pe zi ce trece într-o mocirlă din care nu mai reuşim să ieşim vreo 2-3 generaţii! Dar, nu-i aşa? „Noi suntem responsabili” şi „reformatori”… doar pentru că aşa ne declarăm noi singuri, deoarece lăudătorii ne-au fugit peste hotare ca să nu moară p-aici de inaniţie!

Sub justificarea crizei şi a extinderii noţiunii de „reformă” până dincolo de limitele bunului-simţ şi chiar ale absurdului, puterea actuală doreşte neapărat să aducă toate plăgile Egiptului pe capul românului de rând, începând cu transformarea Dunării în fluviu de sânge, durere şi suspine, continuând cu „ţânţarii” care au tăbărât pe supt vlaga din punga omului şi a picăturii de lapte de la gura nou-născutului, cu „lăcustele” care au luat la forfecat bugetul ţării ca să-şi mai ia o limuzină şi încă 2-3 amante, cu „tăunii” pe care-i vedem aproape mereu pe micile ecrane înţepând creierele telespectatorilor năuciţi, combinaţi cu întunericul pe care vor să-l aştearnă ca să nu li se vadă matrapazlâcurile gen scânduri de 75.000 şi frunzuliţe de-un milion de euro, cu „broaştele râioase” oploşite prin tot soiul de funcţii înalte şi cu denumiri sonore, însă care habar n-au cu ce se mănâncă treaba de la locul lor de muncă, şi tot aşa, până la ultima plagă – moartea întâilor-născuţi, asimilaţi de către putere liderilor opoziţiei! Căci, dacă ar putea şi aşa ceva, măreţii cârmaci ai amărâtei Românii de azi, după masacrarea tuturor legilor care-i încurcă, după ciopârţirea Constituţiei şi reconstrucţia ei după chipul şi asemănarea lui Traian Boc, i-ar băga într-un malaxor pe Ponta cu Antonescu şi, la terminarea malaxării, dacă ar mai ieşi vii de-acolo, ar mai răsări încă doi ca Oprea – şi aici nu mă refer la faptul că ar fi înaintaţi la gradul de general la apelul bocancilor!

Cu toate marile laude şi promisiunile deşănţate ale puterii actuale, se dovedeşte pe zi ce trece că este, în realitate, doar un mini-ucenic vrăjitor, cu o maxi-pălărie care-i cade până pe umeri, dar care deţine mini-baghetă magică, dotată cu o maxi-putere, însă cu care nu ştie să facă tot ce trebuie, şi atunci face ce ştie – din păcate! Şi, cum nu ştie să conducă o ţară cu peste 20 de milioane de suflete, încearcă să facă o mini-ţară, cu doar vreo 5 milioane de zombi mancurtizaţi portocalii: ba alungând restul cetăţenilor în alte ţări, ba omorându-i prin înfometare, frig şi boli pe cei care n-au vrut sau n-au mai avut putere să plece din România în timp util! De fapt, aplicând metoda portocalie de gândire, nu este vorba de frig, ci de mini-căldură, nu e vorba de foame ci de mini-mâncare, nu e vorba de boli ci de mini-sănătate. Aşa suntem noi: răi şi nemulţumiţi că o ducem, conform tuturor declaraţiilor oficiale, foarte (mini-mini-mini-)bine! E rău când ajung să ocârmuiască o ţară nişte mini-suflete…

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta