Opinie • Monolog în Babilonu’ nostru, sau criza de identitate…

Postmodernismul în dimensiunea care se vede…se vede atunci când trăieşti pe - ascuns.

Nu întâmplător descoperim trăsături comune cu cacofonia care se evidenţiază tocmai când vrei s-o eviţi.

- În ce epocă trăim?

- Postmodernă !

- Care sunt clasele sociale?

- Doar pătura de mijloc, închinătoare la unicul zeu: Dinu Păturică.

Ea a inventat ştampila pe hârtia goală şi albă, conform cu originalul.

Ei doar pândesc. Au pe cineva. Trăiesc din slăbiciunile altora într-o simbioză perfectă.

Între ei şi cei cu existenţa autentic-verticală, după idealul traiului bun, s-ar părea că nu există deosebiri. Dar asta doar în ochii “fabricanţilor” de decizii… revocabile:

Ce ştii tu ce e o decizie, mă ? (În condiţiile astea, chiar habar n-am !). A zis Inspectoratu’ ! Şi masa amorfă votează pentru că mai bine de 30 de ani, cineva cu numele Nimănui a ucis încet şi sistematic încrederea, cuvântul de onoare, competenţa profesională. …că trăim în sfera intelectuală, adică a celor cu facultăţi, dar la câte facultăţi sunt ca ciupercile “la oferta” traficanţilor (de ciuperci!), nu se mai ştie… neşte chestii …Lipseşte doar una: Facultatea Mintală. E mai departe şi mai greu de ajuns la ea şi total inaccesibilă traseismului intelectual...

Nu ne rămâne să ne detaşăm decât prin “gradaţii” ! Să fie cu adevărat „de merit” ?

Aici apar două categorii de “merituoşi”: adevăraţii – care construiesc şi, mai jos, falşii – “muşte la arat: - cei cu păreri care demolează, prezenţe”anti-stres” pentru scris şi citit, iar dacă se întâmplă sa fie „ de muzică” propovăduiesc în cel mai agresiv mod tăcerea şi repaosul total… că doar au diplome, au peste 9, chiar 10 la titularizare, la definitivat, frecventează cursuri doar pentru “puncte”, nu ţin minte nimic din ce au învăţat, pentru că… nu au învăţat. Să-i întrebăm, că poate ne răspund, chiar dacă nu ştiu ce-i răspunderea:

Când îţi vine rându’ la gradaţie? La anu’! ..şi de-aici începe febra: Hai repede după decizii care să ne transforme din prezenţe anonime în “de merit”, sau cel mai bine e să ocupăm locul prin nişte comisii unde ce dacă sunt alţi, ce-au făcut? Hai să mai adăugăm câte un membru în comisie ca să facă şi el puncte (că ce ar mai putea să facă ?!) Doar bunul-simţ nu mai e un merit ! Ai scris şi o carte? Minunat! Tu câte ai citit? Câte ai înţeles? A, e tot cartea aia copiată prost! Foloseşti vreo limbă străină ? Străină de tine, poate! Dacă o fi limba în care a fost scris “Infernul”? Ţi-a scris-o autorul “colectiv”? Păi ce faci ? Încă nu te-ai rupt de colectivizare?...sau doar te-a ajutat “pătura de mijloc” – “ciocoii noi”. Ce le-ai promis ? Doar confort ? Cel mai bine îi recunoşti după ameninţări. Ei ameninţă şi când tac, pentru că însăşi prezenţa lor este o ameninţare. “O moarte albă”, albă ca hârtiile care le acoperă ceva alb, peste care tronează ştampila goală, că de- atâtea minciuni s-a şters “conform cu originalul”.

Trăim în plin Război al Hârtiilor, în plină Criză de Identitate

Adică: Cineva trebuie să ne identifice, să ne promoveze, cineva ne dă… iar noi, să nu credeţi că abordăm docilitatea “pe gratis”! Nuuu ! Doar dacă ne convine. Ce înseamnă portofoliu ? “Suferă” el de vreo paronimie? Care-o fi aia ? Poate portofelu’. La Război şi Criză se adaugă Lupta. Forma de luptă este, în ordinea aplicării tacticilor:

1) divide et impera;

2) distruge ce nu poţi cumpăra. Specificăm: ambele tactici trăiesc în raport de autodeterminare.

E mai uşor să luptăm aşa, pentru că lupta dreaptă înseamnă să ne expunem ideile deschis şi mai ales coerent.

Atunci te uiţi la ei că le vine rău, nu au aer pentru că nu ştiu să citească, se intoxică în propriile “fumuri”. (Fumuri = hârtie albă, goală, ştampilă ştearsă, original-lipsă etc, etc, etc.)

Cum explicăm ? E posibilă pierderea identităţii? Da! Cum? Prin consimţire? De ce? Că ne grăbim! Unde? Aici trebuie să alegem din nou, dar ce? Opţiunea ne aparţine. Cât de liberi suntem! Existenţa finită în spaţiu finit continuă “cursa” paradoxului într-o perpetuă “autodevorare”. Iar la finalul funeraliilor intelectual-post-moderniste, şefu’ conchide:

…măsurile şi celorlalţi elevi care voi scade nota la purtare…

Un nou spleen sau un nou mal du siècle sau poate moartea albă, atât de “albă” încât şi ea substituie toată “igiena” sufletului şi murim sufocaţi !!!

Mihaela Sanda POPESCU

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.