Opinie • Moţiuni de catifea şi parlamentari fără zvâc

De vreo zece zile, viaţa publică din România este dominată de un cuvânt pe care românii nu îl cunosc de prea multă vreme, apărut în limbajul cotidian după adoptarea Constituţiei din 2003. De fapt, cuvântului moţiune nu-i şade bine singur, el capătând puteri depline doar în cadrul sintagmei „ moţiune de cenzură” , care ar trebui să aibă de fapt rolul unei săbii de oţel menită a reteza capetele răului. Ca element de practică parlamentară, moţiunea ar putea să fie un instrument util în procesul de construcţie al democraţiei, cu o singură condiţie: să existe totodată şi parlamentari oneşti. Forţa unei moţiuni se măsoară prin gradul scăzut sau ridicat de onestitate politică existent în conştiinţa parlamentarilor. Ce este în realitate o moţiune? Este un punct de vedere opus de cel al guvernului care îşi asumă răspunderea. Mai simplu: nu voi aveţi dreptate, noi avem dreptate! Sunt prezentate de către ambele părţi argumente, care se vor a fi irefutabile. Scopul este acela de a-i convinge pe aleşii neamului să voteze proiectul de lege propus sau argumentele din moţiune. Asumarea răspunderii simplifică procesul legislativ pentru că parlamentarii sunt chemaţi să spună doar atât: dacă sunt de acord cu moţiunea sau nu. Adio amendamente, adio discuţii în comisii şi dezbateri în plen. Dacă moţiunea de cenzură nu trece - trece legea „ aşa cum vrea muşchii Guvernului” , chiar dacă societatea civilă şi 49% dintre parlamentari nu sunt de acord. Lucrurile se petrec astfel, atunci când partidul aflat la putere are asigurată în Parlament o majoritate sigură, cum este în conjunctura actuală. Moţiunea de cenzură nu atacă legea calului sau legea circulaţiei pe drumurile judeţene nepietruite. Ea atacă legea prin intermediul căreia Guvernul va umbla la „ mălaiul” populaţiei : 25% din salariul bugetarilor şi 15% din pensiile amărâte ale bătrânilor, dispar! Din acest punct de vedere, moţiunea ar trebui să fie un monument de inteligenţă juridică şi de responsabilitate reală pentru soarta alegătorilor. Nu putem cuantifica exact conţinutul ei, pentru că este prima tentativă de distrugere a unui drept dobândit, demers pe care nu l-a întreprins niciun guvern din Uniunea Europeană. Financiarul „ Gâdea - FMI” nu a avut curajul să impună o astfel de măsură insuportabilă pentru populaţie. A impus-o „ Gâdea - Băsescu” pentru toată lumea, de la Boc în jos. După cum s-a văzut, românii au cârâit puţin, după care s-au potolit. Conform perceptului mioritic: „ e bine şi aşa!” Acum, cartea câştigătoare se află în mâneca parlamentarilor, spre care se îndreaptă privirile şi speranţele naivilor. Jocul „ de-a moţiunea” nu se aseamănă însă cu pariurile de la cursele de cai unde este posibil să faci speculaţii. În cazul moţiunii de cenzură, speculaţiile reprezintă doar „artă pentru artă” . Ele sunt o mângâiere cu flori de liliac a nenorocirilor impuse de către lege, vieţii salariaţilor şi pensionarilor. Nimeni nu ştie exact ce se va întâmpla după respingerea moţiunii de cenzură de către majoritatea pupincuristă din Parlament. Nimeni nu poate să spună acum câţi bătrâni vor muri singuri, fără medicamente sau fără lemne în sobă. Nimeni nu poate să spună acum câţi copii vor creşte malnutriţi şi fără a avea în casă Internet. În tragedia lor, românii sunt în continuare corecţi şi respectă regulile democratice, lăsându-l pe Traian Băsescu să îi conducă, pentru că nu-i aşa? - a fost ales în mod democratic, chiar dacă acesta face totul ca ei să trăiască rău. Atât de mult s-au obişnuit românii cu răul, încât orice măsură antipopulară luată de Emil Boc este în cele din urmă acceptată cu resemnare. La ora când scriu aceste rânduri, România este împărţită în trei părţi distincte: o parte formată din naivi care cred că se va umfla tărâţa în anumiţi parlamentari şi că moţiunea va trece, o parte a „scârbiţilor” care nu mai cred în nimic şi mai cu seama în clasa politică şi o parte a „liniştiţilor”, care ştiu că jocurile sunt făcute pentru ca Guvernul Boc să rămână în continuare posesorul unei puteri care nu se dovedeşte benefică pentru marea majoritate a românilor. La ora când veţi citi aceste rânduri, răul va fi deja făcut şi România va fi împărţită în două părţi inegale: săracii şi bogaţii. Cât despre moţiunea de cenzură, ea va cădea în derizoriu şi va fi probabil înlocuită în Constituţie cu un cuvânt mult mai cunoscut de către români: unanimitate.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta