Opinie • Motor! Acţiune!

La uşă, tu, cetăţeanul contribuabil care are nevoie de o hârtie, în încăpere vreo cinci birouri pe care nu scrie nimic. Dai un firav “bună ziua”, din 5 ocupanţi ai birourilor vreo doi mormăie ceva indefinit din care nu-ţi dai seama dacă e de “bun venit” sau de “ieşi dracu’ afară!”, prinzi curaj şi spui de ce hârtie ai nevoie. Se aude un “aici, la mine!”, plictisit ca un căscat, scoţi cererea cu grijă să n-o mototoleşti şi cauţi din priviri un locşor pe biroul supraaglomerat, să contribui şi tu la balamucul de hârtii oficiale. Ar fi o bucăţică, dar, momentan e ocupată de cojile de ou proaspăt curăţat. Presupui că doamna de după birou suferă cu corzile vocale, se pregăteşte să-l bea crud şi ai tendinţa s-o compătimeşti, dar îţi trece imediat ce-ţi comunică folosind tonul de bariton că nu se poate ce vrei tu, că n-ai toate hârtiile. În momentul ăla, tavanul se prăbuşeşte în capul tău de “nimeni” ce eşti, un “paria”, un “rahat cu ochi”, de după birouri ceilalţi funcţionari îşi savurează victoria împreună cu un pumn de seminţe pe care ţi le-ar scuipa direct între ochii tăi de viţel la poarta nouă. Te conformezi, îţi cer umil scuze, ieşi cu coada-ntre picioare, zbori c-un taxi să-ţi completezi hârtiile, umbli iar după toate semnăturile şi parafele, te-ntorci, fatalitate, doamna cu oul nu mai e, l-a băut deja. “Ştiţi, nu se mai întoarce azi, are un eveniment în familie, lăsaţi hârtia la mine, că i-o dau eu mâine”, se milostiveşte de transpiraţia ta colega ei de birou care, între timp, se pregătea să dezvirgineze o nouă pungă cu seminţe. Încerci s-o rogi să se mai uite o dată pe toate hârtiile pe care le-ai adus, măcar să fi sigur că acum sunt toate-n regulă. Drăguţă, doamna mătură cu dosul palmei cojile de seminţe şi întinde mâna. Dezamăgită că tu îi întinzi hârtiile nude, schimbă tonul prietenos: “Domnu, păi dosar, de ce n-aveţi, ia daţi dumneavoastră o fugă peste drum şi cumpăraţi un dosar cu şină! Da să fie nr. 5, nu numărul 3, că altfel nu vi le primesc!”. Mai transpiri o dată, găseşti tipul de dosar solicitat trei străzi mai încolo, mulţumeşti Domnului că-i oraşul mic, te întorci triumfător, ai dosaaaar! Între timp te convingi că are dreptate, doamna, că dacă puneai foile fără dosar riscai să le umpli de coji de seminţe scuipate. Gata, acum eşti în regulă. “Veniţi mâine după hârtie!”.

A doua zi, dis de dimineaţa, iei trei extraverale la cafea şi te pregăteşti sufleteşte pentru confruntare. Acelaşi birou, aceleaşi seminţe, oul pare altul, mă rog, poate fi doar o părere, oricum cojile strălucesc la fel pe birou. Plin de speranţă, îţi ungi glasul cu miere de salcâm şi-ţi ceri hârtia. Cu vocea dreasă de oul de ieri, doamna zice “păi, restul de hârtii pe care vi le-am cerut?”, “Le-am adus, nu mai eraţi dvs aici, dar le-am lăsat la colega cu seminţele, pardon, cu dosarul!”. “Şi eu le-am dat mai departe la şefa!”. “Şi şefa?”. “Momentan lipseşte!”. (Aparte)“Slavă ţie, slavă ţie, Doamne mulţumescu-ţi pentru extraveral!”. “Şi eu ce fac?”. “Veniţi mâine, că azi are un caz în familie!”. Simţi cum creşte tensiunea şi filmul se apropie de momentul culminant când criminalul deja se caută de satâr… Intuind la timp cazanul sub presiune care eşti, un tânăr dă soluţia: “Lăsaţi c-o sun eu şi aflu unde le-a pus!”. Îţi zici, “uite, tineretul tot mai are o şansă, aşa Gigele, arată că ai alt sânge prin instalaţie!” şi speri din nou. Zâmbitor, puştiul îşi etalează singurul curs de PR la care a fost prezent în cei 5 ani de facultate şi zice. “S-a rezolvat, e OK! Am găsit dosarul! Însă va trebui să veniţi mâine, că acuma nu e şefa să-l semneze!”. În gât, un şuvoi de înjurături cât Niagara stă să se reverse… Cui ar folosi? Mână birjar! Şi mâine e o zi!

Iar filmul se termină în coadă de peşte, pentru ca dumneavoastră să vă întrebaţi zilnic unde-i happyend-ul. Coloana sonoră de final este “banii mei, banii mei, Doamne ce-au făcut cu ei?”.

Că oul şi seminţele or fi fost luate din prime. Sau, poate or fi şpăgi! Fine dell secondo tempo! Sper că nu va urma!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta