Opinie • Noi vrem scandal!

De curând, un coleg şi bun prieten mă apostrofează, spunându-mi, verde în faţă, că presa de azi este de rahat: „avem un apetit teribil pentru lucrurile facile, pentru banalităţi şi trivialităţi”, îmi spune acesta. „Ne încordăm peste măsură, ne uităm cu nesaţ la goliciunea noastră exterioară, rămânând orbi la cea interioară. Ne tabloidizăm. Ajungem să credem în mimi şi prostituate ce pozează în vedete. Asta e!” Degeaba încerc să-l conving că lucrurile stau altfel, că există o astfel de presă, făcută pentru un anume tip de cititor, n-am nici o şansă. Omul o ţine pe a lui! Totul este amestecat în capul său. Totul este o apă şi un pământ. În opinia sa, presa de calitate este o mare iluzie. Nu mai citeşte nimeni chestiuni ce nu trezesc sentimentul de ură, de invidie, apetitul pentru violenţă, exacerbarea sexualităţii. Vrem, tot mai mult, femei dezbrăcate puse ostentativ pe prima pagină a ziarelor. Vrem cât mai multe iluzii. Tot mai multe neadevăruri, bârfe, şmenuri, şuşanele de pe la noi şi de oriunde. Ne agresează spiritul lucid, analiza fină, comentariile argumentate, informaţia de calitate. Suntem fascinaţi de tot ce e tenebros, lipsit de substanţă. „Aruncă toată mizeria din societatea noastră în paginile ziarelor şi ai să vezi că vei avea milioane de cititori. Oamenii de azi sunt grăbiţi, plictisiţi sau nevrozaţi. Nu mai au timp de lecturi savante. Nu-i mai preocupă introspecţia. De multe ori

nu-i mai preocupă nimic. Mulţi dintre noi trăiesc ca nişte plante agăţate de gâtul acestei planete. Nu suferă. Nu speră. Dacă nu le-ai simţii respiraţia greoaie şi urât mirositoare, ai avea sentimentul că trăim pe o planetă moartă. Nimic nu mai e la locul său!” Deh, meditaţiile astea, care au un iz de profundă nelinişte, mă fac să mă gândesc la singurătatea oamenilor de lângă mine. La nevrozele lor. Să ne înţelegem, însă, nu toţi suntem nişte inadaptaţi. Nu toţi vedem negru acolo un de este alb şi invers. Normalitate este un scop, un deziderat. Nu eşti normal decât dacă te aliniezi. Păstrezi linia dreaptă. Mersul în zig-zag, ocolurile prea lungi, distrug speranţa. „Am nevoie de scandal ca de aer. Nu pot respira fără ceartă. Văd în fiecare om un potenţial duşman. Atac ori de câte ori am ocazia. Înfruntarea este singurul scop pentru care trăiesc. Aşa simt că mă împlinesc. Că viaţa mea capătă un sens. Voi cei care meditaţi la lucruri ideale sunteţi pierduţi. Mocirla este singura raţiune de a fi a omului. Cum l-ai scos din mocirlă, cum l-ai omorât. Apa, lumina, aerul pe care îl respiri distrug instinctul de conservare. În catacombe totul pare mai firesc, mai natural, mai aproape de adevăr. Voi care credeţi că urniţi lumea din loc cu ideile voastre, vă minţiţi singuri. Vă amăgiţi. Dincolo de zidul acesta gros care ne înconjoară, nu mai este nimic. Dumnezeu s-a plictisit de noi şi a plecat spre alte universuri mai calde. Aşadar, suntem, abandonaţi aici, sub cupola asta de smoală, unde fierbem la foc mic, netezindu-ne calea spre dispariţia finală”. Fără îndoială, omul are adevărurile sale, care nu corespund întru totul realităţii. Păi, ce-am fi făcut dacă toate întâmplările omului de până acum ar fi fost numai rodul hazardului? Dacă la temelia lucrurilor n-am fi aşezat câte ceva din înţelepciunea acumulată în decursul mileniilor de când evoluăm? Pământul ar fi arătat ca un teren pârjolit, brăzdat de mari prăpăstii, iar oamenii s-ar fi războit între ei până s-ar fi nimicit unii pe alţii. Nu pot fi de acord cu părerile amicului meu. „Mă incită, mă revoltă chiar această orbire a ta, dar eu cred că în această epocă, în care mijloacele de comunicare sunt mult peste ceea ce ne imaginam cu ani în urmă, avem de a face cu un alt tip de captivitate. Mult mai subtilă decât în epocile trecute. Fierul ce ne lega mâinile şi picioarele, pironindu-ne în bezna temniţei, este înlocuit acum de calculator, de internet, de mijloacele multimedia. Lumea este dependentă de aceste mijloace, este prizoniera acestora. Gândeşte-te ce ar însemna să cadă reţelele de comunicare ale unei ţări precum SUA! Ar fi un dezastru mondial. Întreruperea fie şi pentru o clipă a milioanele de conexiuni ce se fac între aceste reţele ar arunca lumea noastră direct în infern. Suntem dependenţi de cabluri şi unde care formează în jurul nostru adevărate labirinturi din care ne este imposibil să evadăm. Peste tot circulă viruşi mortali. Despre asta e vorba. Omului trebuie să-i dai cu nesaţ. Să-l îndopi până când nu mai poate respira. Nu trebuie să-i spui şi de ce îi faci acest lucru. El nu trebuie să ştie că acest efort al tău merge în direcţia anihilării sale ca ins. Vrea violenţă, dă-i violenţă. Vrea sex, dă-i sex. Vrea minciună, minte-l. Vrea război, fă-i unul pe care să-l pomenească în vecii vecilor. Dă-i ce vrea să vadă şi să audă. Nu-l îngrădi din acest punct de vedere. Dimpotrivă, dă-i fără nici o măsură, numai aşa îl poţi domina. Păi, ai văzut tu indivizi care se uită la programele de televiziune care au ca tematică aspecte privind cultura? Sau, ai văzut tu că sunt cumpărate revistele de cultură la fel ca tabloidele? Nici vorbă”. Mărturisesc că, încet, încet, omul mă captivează în această zonă a divagaţiilor. Mă duce înspre acest tărâm al grotescului şi urâtului. Încearcă să mă facă prizonierul propriilor sale ideii. „ Nu, totul este în capul tău. Lumea, Universul, Dumnezeu, iubirea ca şi ura sunt feţe ale aceleiaşi medalii. Rupe omul de azi din mediul său şi-l vei face să se simtă ca un străin. Va hoinări pe uliţe ferite de lume, dar şi pe mari bulevarde acolo unde totul colcăie şi va retracta tot. Nu ai uneori sentimentul că începi să te simţi mai bine printre hoţi, curve, borfaşi de tot felul, oameni corupţi, lideri panglicari, marţafoi de cartier şi pipiţe de salon? Pentru mulţi dintre noi Verdi, Mozart, Paganini sunt nişte iluştri necunoscuţi. Şi-atunci, la ce bun acest efort al tău de a arăta lumii altceva decât îşi doreşte să vadă? Scrie cu geniul tău despre cerşetori, despre cocote, despre cei care iubesc frauda, despre cei care ucid cu sânge rece, despre politicieni corupţi şi ministrese ce fac dimineaţa patul nu ştiu cărui lider important  şi vei avea succes. Vei fi şi tu o vedetă. Părăseşte stilul acesta cazon şi aruncă-te în clocotul străzii. Visează alături de aceşti pierde-vară şi vei strălucii pe vecie”. Sic tranzit gloria mundi!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta