Opinie • Nou brevet românesc: „ZODIA NESIMŢIRII”

Vizionari: 292
29 Aprilie 2011 Ora: 07:21
Nu văd vreun „progres” în ce priveşte bunul-simţ din societatea românească. Dimpotrivă. Dacă aş compara mârlănia aproape endemică de azi cu mahalaua unde am locuit în anii studenţiei, rezultatul ar fi de-a dreptul dezastruos. Mahalagiii de pe Strada Tufelor erau, acum şaizeci de ani, nişte „domni”… (din Convorbiri cu Octavian Paler)Cine mai crede astăzi cu toată convingerea în Horoscop? Doar cei infectaţi cu o puternică doză de ezoterism… Dar dacă este adevărat şi virusul acesta ne-a cuprins pe toţi?… Am convingerea că ne aflăm într-o zodie nouă, nedescoperită încă de chinezi, dar brevetată de români: „Zodia nesimţirii”. Mai mult, spre deosebire de calendarul chinezesc, care totuşi îşi mai schimbă aspectul temporal, continuăm să rămânem consecvenţi cu noua noastră invenţie şi să ne mai şi aplaudăm pentru ea…În numele raţiunii şi moralei ni se ţin discursuri contra unor fenomene pe care le-au declanşat şi alimentat tocmai cei care ne vorbesc acum în numele „patriotismului”. Prin apariţii televizate suntem intoxicaţi cu ideea că întotdeauna alţii sunt de vină…Luând-o sistematic: parlamentarii, opoziţia, presa… Foarte rar cei care ne conduc! Şi niciodată NOI! Minimalizarea pandemiei morale este o trăsătură de bază a zodiei noastre autohtone. Întrebi de corupţie, ţi se răspunde că poate fi regăsită peste tot. Adică şi la vorbitori de alte limbi…Vorbeşti de carenţe morale? Ţi se replică că există şi în ţări mai civilizate. Conteşti politicianismul ieftin, eşti atacat ca având sufletul vândut…Vrei atitudine, eşti penalizat ca trădător de ţară!Practic, orice încercare de analiză a răului nostru cultivat este bruscată prin comparaţii ce au menirea de a ne convinge că nu are sens de explicat perseverenţa noastră sub „zodia nesimţirii”. Că ne e bine sub această umbrelă şi că nu am inventat-o recent o confirmă şi Arghezi, întrebându-se retoric: „Câţi dintre noi nu sunt de fapt nişte pungaşi inteligenţi şi nişte simpatici bandiţi”? Corect, cu o mică observaţie: am reuşit să depăşim timpurile argheziene şi am evoluat, nemaifiind… nici inteligenţi, nici simpatici! Privim cu nostalgie un trecut istoric pe care îl idealizăm în exces, însă acelaşi Arghezi ne scoate din dificultate: „Vremurile bune nu erau ale stărilor morale, care nu au fost niciodată bune”. Multumim, ne-am edificat…Acum suntem plini de speranţă! Nu are sens să îl mai chestionăm şi pe Caragiale…Ne fardăm şi ne cosmetizăm ca şi cum Răul care ne macină existenţa individuală şi naţională este prea mic pentru a fi luat în considerare, scuzându-l sub pretenţia că nu este foarte periculos câtă vreme el poate fi găsit şi la alţii. Şi astfel, tratăm cancerul cu surogate!Aşadar, avem o strategie specifică plaiurilor mioritice de a ne sinucide sistematic: orice tumoare este bagatelizată pe motiv că nici alţii nu o duc prea bine cu sănătatea.
P.S. Ce-ar fi să încercăm o radiografie? Poate că se merită…Sau, dacă nu, să continuăm să luăm anestezice… Măcar să fim „fericiţi” până murim…
Social Bookmarking













Legaturi (NE)primejdioase