Opinie • O ţară privată…a tuturor şi a nimănui

Apără-mă, Doamne, de găini, că de câni nu mă tem! spunea, umoristic, Ion Creangă. Apără-mă, Doamne de câini, că de urşi nu mă tem! Aş spune eu, cinic, sau poate numai tragi-comic, la o trecere printr-o zonă frecventată de urşi.

Într-o zi de sărbătoare, într-o cunoscută şi destul de vizitată zonă turistică (şi pe timp de criză), nu-ţi trebuie decât o fracţiune de secundă pentru a te pregăti să iei startul la proba de viteză pe un teren în pantă sau o sută metri garduri(chiar de la împrejmuirea unui stadion amenajat pentru sportivi!), numai să scapi de câini. Şi dacă ai avea un spray paralizant pentru câini, în buzunar, ai uita de el când te-ar copleşi ecoul întregii văi care îţi redă lătratul înfiorător a trei dulăi şi…ai alege fuga. Este ea ruşinoasă, dar e sănătoasă!

Îţi îndrepţi admirativ privirea spre vile construite cu mult gust, când te opreşte avertismentul: Atenţie! Câine foarte rău! În curte, niciun câine sau cel puţin aşa s-ar constata privind zăbrelele gardului prin care un câine ar putea trece sau văzând că bietul proprietar de vilă ultramodernă, după cum arată arhitectura, nu are gard pe o latură a curţii, ci numai câţiva stâlpi. Ai putea crede că în faţă e vopsit gardul, iar în spate-i leopardul, dar câinele anunţat a fi foarte rău era, de fapt, pe terenul alăturat, chemând alţi dulăi. Şi iată cum chemarea străbunilor a coborât din literatura scriptică în poetica naturii, în susurul râului şi foşnetul codrului.

Ce deştept e românul! A inventat anunţul de avertisment fals şi comportamentul duplicitar. Nu numai că-ţi sugerează că nu primeşte vizite(doar are câine foarte rău!), dar nici ai putea să cumperi sau să concesionezi terenurile alăturate care sunt libere(doar vrea şi omul să se extindă!). Opulenţă şi megalomanie la ea acasă! Nici n-ar putea fi alta motivaţia, din moment ce omul nostru se pare că nici nu locuieşte aici sau e atât de ocupat, că a uitat, să-şi ia de pe uşă coroniţa de la Sărbătorile de Iarnă. E certă constatarea că unii îşi iubesc din narcisism propriile construcţii durabile, când la ziua cea de mâine, abia cugetă un sărac, cum ne spunea Eminescu. Specializarea aceasta profesională a dus şi la un fel de specializare a caracterului(necomercial). Cine permite concesionări de tot felul? Bineînţeles că un frate român! Cine a semnat ieşirea unor terenuri din domeniul public? Tot un român…care plânsu-ni-s-a(…)de-atâta străinătate.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta