Opinie • Of, Româniile mele!

Probabil că nu va dura prea mult timp până când scena politică va fi lovită din nou de o criză. Interesant este că, deşi este un mediu marcat profund de instabilitate şi de viruşi politici, gripa porcină nu a răpus până în momentul de faţă pe nici unul dintre combatanţi, semn că ori aceştia deţin antidotul, ori virusul gripei porcine nu ar rezista în mediul politic românesc.

Probabil că pauza luată de economie şi ţară în campania electorală şi cu o lună înainte va fi urmată de încă o pauză şi după reinstalarea lui Traian Băsescu la centrala telefonică de la Cotroceni. Ziua de 6 decembrie a reprezentat pentru anumiţi analişti politici sfârşitul împărţirii României în două: cea a celor care l-au susţinut pe Traian Băsescu şi cea a susţinătorilor lui Mircea Geoană. Interesant este că alţi analişti politici susţin în continuare că după 6 decembrie România este mai scindată ca oricând, între haiducii cu sânge proaspăt în vine şi colţi hămesiţi lăsaţi liberi din lesă de administraţia Băsescu şi dinozaurii dezintegraţi ai PSD. Fireşte, susţinătorii unei echipe sunt damnaţi de suporterii celeilalte echipe, mai susţin aceeaşi analişti politici, care “sperau” ca după 6 decembrie masa de alegători să redevină amorfă. Probabil că supărările alegătorilor sunt mari, dar încep să se netezească şi să fie şterse de grijile de zi cu zi legate de diferenţa de curs valutar, situaţia contului curent, rezervele valutare, situaţia datoriei publice şi a securităţii energetice, relaţiile cu Ucraina şi Rusia, coşul zilnic, reforma în agricultură şi, desigur, împodobirea pomului de Crăciun.

Probabil că alţi specialişti întrevăd după 6 decembrie nu două Românii, ci mai degrabă trei Românii, în care coexistă românii lui Geoană, românii lui Traian Băsescu şi românii care au stat acasă şi nu au participat la alegeri. Oare cum arată România celor care au stat acasă şi au încercat să se delimiteze de jocul electoral, mita electorală, strategiile politice, jocul alianţelor, premierul german, filmuleţul în care un minor este pocnit peste năsuc de şeful statului, caseta misterioasă cu Mircea Geoană, bucuria tâmpă a pesediştilor, viclenia de pe urmă a portocaliilor. Chiar şi sondajele disimulate în ziua votului în peşti, flori, jucării sau moşi crăciuni, deşi păreau mai degrabă moşi gerilă, cel puţin după trecutul anumitor candidaţi. Plus scena biblică de la finalul dezbaterii de dinaintea celui de-al doilea tur de scrutin prin care a fost spulberată orice urmă de îndoială legată de faptul că politicienii pot să mintă fără să clipească, atunci când pun mâna pe Cartea Sfântă.

Alţi analişti politici sau nepolitici, plătiţi de moguli sau adoratori din convingere ai lui Traian Băsescu, vorbesc de fapt de existenţa a patru Românii: cea a susţinătorilor lui Băsescu, cea a suporterilor lui Geoană şi Crin, cea a celor care au stat la tv şi au scăpat coji de mandarine pe covor, precum şi cea de-a patra Românie, cea a românilor din afara ţării. Unii dintre alegătorii din România ai lui Geoană sunt nemulţumiţi că soarta ţării a fost decisă de un grup de români care nici măcar nu mai locuiesc în patrie. Chibiţii declară că românii de afară au votat “la nervi”, alţii “la mişto”, alţii împotriva lui Iliescu. Dacă stai să judeci drept, în afara fruntaliilor ţării sunt câteva milioane de români, iar la vot nu au mers decât sub 140.000 de cetăţeni cu drept de vot, iar restul au stat şi ei acasă sau au mers la Disneyland. Deci am mai descoperit încă o Românie, cea de-a cincea, de-ar fi Republică: cea a românilor de afară care nu au mers să voteze. Mai sunt şi altele? Dumnezeu să binecuvânteze Româniile! Să nu uite vreuna!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta