Opinie • Partidul piraţilor

Găsesc o găselniță care, în sfârșit, mobilizează tinerii în politică – Partidul Piraților. Cum era de așteptat, fitilul care a declanșat toată povestea a fost montat exact pe locul comun al membrilor și susținătorilor, Internetul.

Inițiativa a pornit în ianuarie 2006 în Suedia, când Rick Falkvinge, un întreprinzător în domeniul IT a fondat Partidul Piraților, lansând un manifest care a prins repede. Conținutul chemării la lupta politică aduce în discuție militarea pentru noțiuni precum intimitatea, viața privată, libertatea de expresie, libera circulație a informațiilor, accesul la cultură, dezvoltarea personală și, citez,  “dreptul la o viață în care să nu fi catalogat, urmărit și considerat un potențial infractor din momentul în care ai dobândit acces la Internet”. Succesul la public a fost dovedit în Suedia, unde 7,4 %, asta însemnând aproape 200.000 de alegători care au votat pentru Partidul Piraților, câștigând un loc în Parlamentul European.

Pentru că originea noului curent politic este în mediul virtual, evident că și terminologia este adaptată spațiului. Membrii de partid sunt împărțiți între “peeri”, “moderatori” şi “administratori”. La modul serios, preşedinții partidelor din fiecare țară sunt numiți admini naţionali.

Formațiunea politică a făcut repede prozeliți în Europa, cea mai proaspătă organizație fiind confirmată duminica trecută în Bulgaria. Și aici, ne-au luat-o înainte, pentru că, la noi, partidul este încă în construcție, fiind necesare, conform legii, 25.000 de semnături. Cristi Bulumac, unul dintre membrii Comitetului de Inițiativă, estimează totuși că partidul va fi înregistrat în prima jumătate a anului.

Românii vor participa totuși weekendul acesta la Bruxelles la formarea unei organizații internaționale și a primului Consiliu Internațional al Partidului Piraților.

Am vorbit serios despre toate acestea, pentru că sunt câteva concluzii interesante. Mai întâi, se demonstrează faptul că orice idee, proiect social sau obiectiv nu pot fi promovate în afara politicii. Apoi, că, într-o lume a doctrinelor politice, grupările care vin cu obiective concrete, care afectează un număr mare de persoane, pot avea susținere și câștig de cauză. Și în România au mai existat tentative de asociere politică bazate pe categorii sociale - vezi Partidul Pensionarilor - pe afinități intelectuale – Alianța Civică, sau pe hobbyuri, cum a fost Partidul Automobiliștilor. Nici una dintre acestea n-a avut, însă, atât potențial de membrii. Și, cel mai important lucru, construcția vizează în primul rând tinerii, o categorie de vârstă care își găsește cu greu locul prin menajeriile politice înțesate de mastodonți.

Cred că Partidul Piraților va avea succes și în România și că, în curând, vom vedea pe buletinul de vot pentru Parlamentul României steagul cu craniul și oasele încrucișate.

Și nu mă deranjează deloc că pirații Internetului îi vor înlocui în funcții pe deja consacrații pirați ai politicii românești. Să fiu sincer, m-am cam săturat de mutrele acre, de picioarele de lemn, de ochii acoperiți de și, mai ales de papagalii de pe umăr.

De fapt, ca să fiu sincer, sunt un pic gelos pe băieții ăștia, că și au aveam în plan de mult Partidul Haiducilor…

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta