Opinie • Povestea de dragoste dintre Şică şi Nuţi

De când a intrat pe poarta politică, multe imagini a reuşit să provoace frumoasa Nuţi războinicilor politici şi multe imaginaţii să aprindă în bezna singurătăţii membrului de partid. 31 de primăveri avea şi era coaptă ca banana verde pe care o mai ţii un pic pe soba ca să se topească mai bine în gură.

La primul partid pe care Nuţi a deschis ochii, cel mai tare dintre toţi s-a aprins colegul Şică. De la prima şedinţă la care Nuţi şi-a scuturat bretonul blond, lui Şică i-a pleznit o coardă de la chitară şi a uitat instantaneu versurile de la Yellow Submarine. Serata ideologică a fost compromisă, iar Şică s-a ascuns de ruşine după motorul lui Călin. Într-o bună zi, Nuţi, sătulă de-atâta liberalism de expresie l-a părăsit pe Şică, partidul, papioanele şi parfumurile fine pentru un miros mai democrat de whisky şi tutun de pipă marinăresc.

O joacă de silfide

Politica a devenit aşa, o joacă de silfide, mai ales că prinţesa aia mică şi jucăuşă ţinea la Nuţi ca la o soră mai mare, dar totuşi vitregă. Nu s-a dat Nuţi înapoi de la nimic. A spălat cu mopul treptele politicii, a tricotat minţile colegilor până când azi cu un taior, mâine cu un pictorial în One a ajuns ministru. Cât elan creator, ce imaginaţie debordantă, câte planuri a putut să ţeasă Nuţi cu privire la viitorul turistic al ţării, ideile se iţeau în fiecare zi de sub părul blond ca soarele care, prozaic şi banal răsare în fiecare dimineaţă senină din spuma mării. Câtă inspiraţie pentru fiecare proiect pe care Nuţi îl expira apoi către truditorii de la minister. Obişnuită cu ţinutele lejere, doamna ministru şi-a abordat la fel de lejer şi măreţele planuri politice. Colaboratorii şi subordonaţii din minister au învăţat şi ei cheltuirea banilor publici, cu aceeaşi lejeritate şi viaţa nu putea fi mai roz pentru Nuţi.

Viaţa bate filmul

Dar, credeţi că viaţa e aşa, doar viaţă? Nu, viaţa bate filmul atunci când e vorba de răzbunare. Între timp, Şică trecuse deznădăjduit în opoziţie. Dar, visele sale cele mai intime şi nocturne, erau de fapt coşmaruri. Se făcea că era un biet lăutar cântând la o petrecere nemaivăzută, unde Nadia, Ilie şi Hagi îl aplaudau şi-l încurajau să cânte şi iar să cânte şi, când viersul său duios prindea contur şi formă muzicală, Nuţi, apărea aşa, dintr-o ceaţă şi, cu o răutate nedisimulată îi rupea corzile de la chitară. Şică se trezea iaz de sudoare şi, uscându-se la aragaz, jura veşnică răzbunare pe Nuţi.

Iată că într-o bună zi, însă, zeul-destin i-o puse în palmă pe rupătoarea de corzi de chitară cum nici în visele sale cele mai erotice n-ar fi crezut...

Frustraţii

Năuciţi simplitatea şi lejeritatea cu care Nuţi cheltuia banii ministerului cu care Nuţi de parcă ar fi spart o mie de para pe o geantă în Mall, frustraţii din Parlament au înfiinţat o comisie care s-o ancheteze pe Nuţi la contracte. Iar şeful comisiei deveni, cine altul decât Şică însuşi… Pătruns de responsabilitate, în prima zi de comisie, Şică se trezi cu noaptea-n cap, se primeni, îşi puse cămaşa de borangic şi intră în curtea Guvernului strigând cât îl ţineau corzile vocale de folkist întârziat. „Băăă, Emiluţă! Nuţi se sculă, că trebe s-o băgăm la comisie?”.

„Nu, mă, Şică, nu mi se mai sculă de când cu scandalu cu Ridzi-ai dracu de cârcotaşi!„

Ovidiu POPESCU

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta