Opinie • Povestea tânărului Victor Ponta şi a nesăbuitei sale bunici!

După un congres în care au fost folosite toate ingredientele existente în politica românească: mult circ, jocuri de culise, discursuri sforăitoare, atacuri sub centură, PSD-ul a reuşit să-şi aleagă o nouă echipă de conducere, mai precis un nou lider politic, Victor Ponta, secretarul general şi vicepreşedinţii partidului făcând parte, în bună măsură, din fosta echipă a lui Mircea Geoană.

Aşadar s-a încheiat o perioadă în care întrega atenţie a opinie publice a fost îndreptată către PSD, cu toate că, problemele majore ale ţării au fost şi sunt cu totul altele. De la salariile şi statutul bugetarilor, până la mult discutata lege a pensiilor, la programul „Prima Casă” şi pachetul de măsuri anticriză, etc., toate acestea fac parte dintr-o logică ce pare să nu aibă nici o legătură cu frământările ce au loc într-un partid sau altul. Numai că PSD-ul nu este un partid oarecare. El este partdiul cel mai reprezentativ al actualei opoziţii, totodată fiind partidul care a condus10 ani România, şi care, în această perioadă, a dat un preşedinte, pe Ion Iliescu, şi vreo trei primi miniştri. Este partdiul de care se leagă, vrând nevrând, începutul reformelor din ţara noastră, având o cotribuţie însemnată în ceea ce priveşte integrarea noastră în structurile euro-atlantice şi în Uniunea Europeană. În plus, PSD-ul reprezintă componeanta de stânga a societăţii româneşti, valorile ei doctrinare, fiind parte, în acelaşi timp, a Interanţionale Socialiste. De asemenea în PSD se regăsesc o seamă de personalităţi ale vieţii noastre publice, oameni ce au marcat această perioadă a istoriei româneşti. Este adevărat că, după câţiva ani buni

(10 ani) de când PSD-ul nu mai domină scena politică românească, partidul avea nevoie de o revigorare. De un nou început. De o schimbare de tactică, şi, în ultimă instanţă, de o schimbare de lideri. Din acest punct de vedere, congresul desfăşurat la sfârşitul săptămânii trecute, a fost definitoriu.

Cine a pierdut?

Marele perdant al acestui congres a fost, desigur, Mircea Geoană. El a încasat ultima şi poate cea mai grea lovitură dintr-o serie care l-a pus la podea. În toată perioada cât a condus PSD-ul, Mircea Geoană a repurtat numeroase înfrângeri, ducând partidul pe aripile unei opoziţii ce pare că nu se mai termină. Totodată, Mircea Geoană a reuşit performanţa de a spori neînţelegerile din interiorul partidului, dând liber perpetuării dar şi formării unor găşti care s-au războit permanent între ele. Şi-a asociat numele cu Marian Vanghelie, considerat unul dintee cei mai grobieni oameni politici din România. S-a încăpăţânat să nu-şi recunoască greşelile şi înfrângerile, cranponându-se de funcţia de preşedinte, pe care, de altfel, a promis că o va părăsi în cazul unei înfrângeri la alegerile prezidenţiale. În tot acest timp, Mircea Geoană s-a transformat dintr-un politician diplomat, într-unul care se agaţă cu disperare de putere. Dintr-un politician care în anul 2005 îl detrona pe Ion Iliescu, promiţând o reformă reală şi o mdernizare în stil european a partidului, într-un politician care a întreţiunit obiceirui vechi precum: perpetuarea puterii baronilor locali, clientelismul politic, promovarea mediocrităţii, a slugărniciei. Târziu în noapte, însă, a trebuit să-şi recunoască înfrângerea, pierzând în faţa mai tânrărului său coleg de partid, Victor Ponta. A fost o înfrângere într-un fel neaşteptată, întrucât, Victor Ponta a intrat relativ târziu în cursa pentru şefia PSD. Dar, Mircea Geoană nu a fost înfrânt de Victor Ponta, ci de Ion Iliescu, bătrânul lider comunist luându-şi revanşa pentru lovitura primită cu 5 ani în urmă, când prin jocuri şi ranajamente de culise, Mircea Geoană i-a furat pur şi simplu puterea. De această dată lovitura primită a fost nemiloasă. Dezamăgirea sa a fost pe măsură. Cu toate că spunea în discursul de după aflarea rezultatului votului că va rămâne o figură importantă în politica românească, Mircea Geoană pare, mai degrabă, un om ce a pierdut războiul. În PSD, Mircea Geoană nu va mai avea o a doua şansă. El va trebui să se mulţumească doar cu ce a putut obţine în acest timp cât s-a aflat în fruntea partidului. Visul său de a ajunge la Cotroceni pare să fi luat sfârşit. În schimb, acesta a devenit o realitate pentru Victor Ponta.

Cine a câştigat?

Victor Ponta apare ca reprezentat al noi generaţii de politicieni români. El aparţine categoriei tinerilor din politica românească, o categorie care începe să-şi facă loc spre vârful piramidei. Dacă înfrângerea lui Mircea Geoană se datorează greşelilor făcute de-a lungul mandatului său, calităţilor sale de om politic care nu a reuşit să-şi depăşească condiţia măruntă, victoria lui Victor Ponta este, fără îndoială, o victorie a lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase. Amândoi reuşind, într-un fel, să-şi ia revanşa în faţa lui Mircea Geoană, după toate necazurile pricinuite. Nu vreau să subestimez calităţile şi inteligenţa lui Victor Ponta. El a dovedit că poate avea un bun discurs politic, aplicat şi cu direcţie precisă, pe ţintă, dar, victoria de la acest congres nu este a lui, ci a celor doi oameni politici menţionaţi. Ion Iliescu a reuşit să-şi primească înapoi partidul, demonstrând încă odată că este, la vârsta sa de 80 de ani, încă apt pentru a face politică al nivel mare. Refuzul său de a primi noi onoruri şi funcţii din partea congresului este modul său propriu de a-şi demonstra forţa politică de care dispune, capacitatea de a întoarce un rezultat incert într-o victorie. De altfel, Victor Ponta îi mulţumeşte pentru că l-a învăţat această artă. Aşadar, indiscutabil, Ion Iliescu este figura cea mai proeminentă, centrală a acestui congres. El a dat semnalul unui nou început pentru PSD. Un început avându-l pe Victor Ponta, secondat îndeaproape de mentorul său Adrian Năstase, la timona partidului. Se pot spune multe lucruri despre calităţile lui V. Ponta, dar el nu ar fi ajuns aici dacă nu ar fi avut sprijinul lui Iliescu şi Năstase, dar şi a altor lideri importanţi ai partidului. În acest context, el va trebui să se ridice la nivelul aşteptărilor tuturor social-democraţilor dornici de a reveni la putere. Din acest punct de vedere, misiunea lui Victor Ponta este una dificilă. El are de dat mai mult bătălii electorale care îi vor arăta adevărata forţă de care dispune, dar până acolo, are de restructurat partidul. El va trebui să reconstruiască un partid care să fie capabil să câştige puterea în lupta sa cu adversarii politici. Orientarea partidului şi politica de alianţe dusă de Mircea Geoană  a fost perdantă pentru PSD. Tacticile şi strategiile sale politice au fost greşite sau, în orice caz, nu s-au potrivit cu realitatea politică de la noi. Victor Ponta va trebui să găsească alte soluţii. El a anunţat deja, prin discursurile ţinute în timpul şi după congres, care îi sunt intenţiile. Cum va reuşi el să îndrepte partidul pe o altă direcţie de mers, care să fie şi câştigătoare, este greu de spus în acest moment. PSD-ul este un partid care colcăie de personaje bizare şi controversate. Puterea baronilor locali este destul de mare. În teritoriu persistă încă politica bazată pe clientelism şi corupţie. Dacă va vrea să schimbe partidul, va fi inevitabilă coliziunea cu unii dintre aceşti oameni. Unii l-au susţinut şi vor ridica pretenţii, alţii nu l-au susţinut dar vor face tot posibilul să-şi păstreze privilegiile. Acesata ese una dintre marile întrebări care se pune acum, va fi el în stare să rupă acest lanţ vicios? Nu ştim, dar nu mai e mult până vom afla. Un partid puternic aşa cum era în 2004 este marea provocare pentru Victor Ponta. Un partid care să câştige toate alegerile viitoare, inclusiv cele pentru preşedinte, altfel şi el va avea aceeaşi soartă ca şi Mircea Geoană. Nu mai vorbim de faptul că perdanţi de acum vor monitoriza fiecare greşeală a sa, poate mai abitir decât adversari politici. Vom trăi şi vom vedea. Orice început este plin de optimism şi încredere. Şi, de ce să nu o spunem, România are nevoie de un partid social-democrat puternic, capabil să asigure alternanţa la putere. De un partid social-democrat capabil să vină cu o ofertă politică în urma căreia să putem profita de mai multă stabilitate, siguranţă şi bunăstare.

Şi câte ceva depre alţii...

Nu pot înceheia aceste gânduri fără să spun ceva şi despre relaţia lui Victor Ponta cu organizaţia de la Gorj a PSD şi cu gorjenii în general. Victor Ponta a fost ales aici deputat pentru un al doilea mandat. Aşadar, legăturile sale cu Gorjul au devenit, în timp, mai strânse. Cele cu oamenii din partid de asemenea. Deşi nu a făcut mare brânză pentru Gorj, demolatorul lui Nicolae Mischie, are acum şansa să se revanşeze, atât faţă de cei care l-au sprijinit în permanenţă în toate demersurile sale, cât şi faţă de cetăţenii acestui judeţ. Puterea şi influenaţa sa au crescut considerabil. Rolul său s-a schimbat. Nu mai este doar un deputat şi vicepreşedinte al unui partid, el este acum preşedintele unuia dintre cel mai mari partide din România. Din această postură poate da Gorjului mai multe speranţe şi chiar să se bată pentru ca în Gorj să fie create alternative viabile la o economie monoindustrială generatoare de multe piedici în cale unei dezvoltări armonioase, de succes. Dacă va continua să pomenească doar nmumele celor doi lideri politici de la Gorj, Florin Cârciumaru şi Ion Călinoiu, fără să-şi îndrepte privirile către nevoile celor mulţi, înseamnă că Victor Ponta n-a crezut niciodată în ceea ce a spus. El va rămâne doar un tânăr teribilist, care întâmplător a fost pus să joace un rol ce nu i se potriveşte de nici un fel. O iluzie. Dar, e prea devreme să credem asta!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta