Opinie • Primarul Florin Cârciumaru – Victima unei erori!?

Cred că primarul Florin Cârciumaru se află într-o gravă eroare în ceea ce priveşte Centrul de Cultură şi Artă „Constantin Brâncuşi”. Supus unei presiuni constante din partea presei locale, primarul a decis desfiinţarea centrului şi înfiinţarea unei direcţii, cu aceeaşi denumire, dar atribuţiuni lărgite. Hotărârea a fost dusă la îndeplinire cu sprijinul Consiliului Local al municipiului Târgu Jiu şi cu aportul membrilor Consiliului Cultural Consultativ. Motivul invocat de toţi cei care s-au pronunţat în acest caz a fost: Coordonarea defectuoasă a centrului de către directorul acestuia, Sorin Buliga, astfel încât, instituţia în cauză nu şi-a atins obiectivul principal, acela de a promova în lume operele de la Târgu Jiu ale lui Constantin Brâncuşi. Trecând dincolo de subiectivismul unui astfel de demers, aş vrea să încerc o scurtă radiografiere a cauzei, lăsând în urmă patimile şi orgoliile mărunte ce ne caracterizează în astfel de momente. Aşadar, pe la începutul anului 1990, când răpăitul gloanţelor din timpul Revoluţiei încă ne mai asurzea urechile şi ne înlăcrima sufletul, o mână de oameni de cultură - din păcate prea puţini – au decis să înfiinţeze Fundaţia Culturală „Constantin Brâncuşi”, având ca obiect de activitate promovarea şi îngrijirea operei marelui nostru sculptor. Am fost o vreme secretarul acestei fundaţii, alături de scriitorul Aurel Antonie, poetul Adrian Frăţilă şi profesorul Gigi Mihăiţă, primul preşedinte al fundaţiei fiind mentorul a generaţii de scriitori gorjeni, regretatul profesor Titu Rădoi. Au urmat apoi, poetul Nicolae Diaconu, de numele căruia se leagă o sumedenie de fapte ce ţin de destinul cultural al operei de la Târgu Jiu a lui C. Brâncuşi, şi scriitorul Aurel Antonie, unul dintre fondatorii fundaţiei şi omul care a dus pe umerii săi întreaga povară a acelor ani, având în grijă, nu numai clădirea în care a fost repartizat sediul fundaţiei, fosta casă a lui Ceauşescu, actualmente clădirea unde se află Muzeul de Artă, dar şi toată activitatea desfăşurată din acea perioadă şi, cu unele întreruperi, până azi. Nu am cum să nu îmi amintesc că, Aurel Antonie, întreaga echipă de atunci a fundaţiei, împreună cu profesorul Petre Popescu Gogan au pus la cale, în acele zile tulburi, poate cea mai frumoasă aventură întâmplată în toată această perioadă -  Banchetul Brâncuşi. Un eveniment de excepţie, unic în felul său, la care a venit toată floarea cea vestită a brâncuşologiei româneşti şi nu numai. De atunci şi până azi, Banchetul Brâncuşi rămâne un reper în ceea ce priveşte manifestările dedicate marelui nostru sculptor. Ce a urmat nu sunt decât nişte palide încercări eşuate într-un spectacol cu profunde rădăcini în anii comunismului triumfător. Credem că, doar activitatea susţinută a poetului Nicolae Diaconu, care este şi fondatorul revistei Brâncuşi şi a colecţiei de carte Brâncuşiana, mai salvează ceva din seria de manifestări dedicate sculptorului, unele dintre ele de-a dreptul lovite de mediocritate. Mai trebuie spus că, Fundaţia „Constantin Brâncuşi” -  prima a cărei activitate a fost dedicată în întregime Titanului de la Hobiţa – a luat fiinţă cu sprijinul nemijlocit al lui Toni Mihail Greblă, actualul senator, pe atunci, preşedintele FSN-ului la nivel de Gorj. Ulterior, Radu Varia, tocmai descălecat de prin ale ţări străine, a înfiinţat Fundaţiile Internaţionale „Constantin Brâncuşi”. Povestea era de abia la început. Între Radu Varia, însoţit cei drept şi de Toni Mihail Greblă şi reprezentanţii Fundaţiei „Constantin Brâncuşi” au existat, în acea perioadă, diverse întâlniri şi discuţii, majoritatea pornind de la ideea de restaurare a Ansamblului Monumental de la Târgu Jiu, incluzând Masa Tăcerii, Alea Scaunelor, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului. După cum se ştie, ideea s-a conturat în timp, suferind numeroase schimbări de atitudine, atât din partea brâncuşologilor, cât şi din cea a autorităţilor locale şi naţionale (ministerul culturii), dar şi a specialiştilor în restaurarea monumentelor de artă. A intra în amănunte pe această temă, ar însemna să facem o trecere în revistă, cu lux de amănunte, a unei perioade de aproape 20 de ani, timp în care s-au petrecut o serie de evenimente, fiecare având semnificaţia sa în contextul propus iniţial, acela de promovare şi îngrijire a operei de la Târgu Jiu a celui denumit părintele sculpturii moderne, ori acest lucru este imposibil să fie făcut într-un simplu articol de presă. M-aş rezuma doar la câteva păreri, dacă îmi este permis, în calitatea mea de ziarist implicat în acest fenomen încă de la început. Mărturie stau numeroasele pagini scrise de-a lungul vremii pe această temă în publicaţiile pe care le-am înfiinţat şi condus, şi, în care, s-au putut exprima toţi cei care au avut ceva de spus în acest sens, de la nume importante din cultura gorjeană la brâncuşologi consacraţi la nivel naţional şi internaţional. „Actualitatea Gorjului” a susţinut o adevărată campanie de presă în perioada dinaintea şi după ce Coloana Infinitului a fost pusă jos pentru restaurare. Din această campanie s-au născut prietenii, dar şi duşmănii ce nu şi-aveau rostul. Apoi, au fost emisiunile de radio şi televiziune pe carte le-am dedicat subiectului. Nu pot să nu amintesc aici proiectul „după Brâncuşi”, iniţiat de prietenul nostru Vasile Vasiescu, la care am avut şi eu o umilă contribuţie prin publicarea în paginile săptămânalului Polemika a unui număr însemnat de articole semnate de Barbu Brezianu, Ion Pogorilovski, Sorana Georgescu – Gorjean, Vasile Vasiescu şi mulţi alţii cărora le cer iertare pentru că nu i-am nominalizat aici. Spun toate aceste lucruri nu ca pe o laudă personală, nu am nevoie de nici un fel de apreciere în acest caz, consider doar că în felul acesta încerc să îmi fac datoria de jurnalist, atâta cât oi fi, în spiritul obiectivităţii şi adevărului. În această notă încerc să desluşesc ceva prin norul de fum gros în spatele căruia se ţese această poveste a desfiinţării Centrului de Cultură şi Artă „Constantin Brâncuşi”. Vreau să înţeleg de ce primarul Florin Cârciumaru nu l-a dat afară pe Sorin Buliga, dacă a constatat că acesta nu-şi face datoria ca director, fără să desfiinţeze un lucru gata făcut? Mie greu să cred că Florin Cârciumaru nu ştia ce se întâmplă la acest centru! Oare nu acesta împreună cu consilierii locali au aprobat an de an programele de activităţi şi bugetul de la Centru Brâncuşi? Să fi semnat Florin Cârciumaru devize de lucrări, doar aşa ca „primarul”? Dacă a făcut-o, pe cine este supărat astăzi primarul nostru? Sau de ce ascultă de abia acum spusele unora care îi suflă în ureche vorbe cu dublu înţeles? Al cui interes este în acest joc şi de ce primarul acceptă să se facă părtaş la această cacealma servită drept remediu pentru numeroasele gafe pe care le fac unii din apropierea sa? Poate Florin Cârciumaru îşi va face timp să justifice gesturile sale, nu prin declaraţii puerile, ci printr-o atitudine matură şi responsabilă. Modificările de structură şi personal ce urmează să fie făcute în privinţa viitoarei direcţii, puteau fi foarte bine operate şi în formula precedentă. Înţeleg să schimbi directorul pentru că nu-ţi mai plac ochii lui sau pentru că ai o obligaţie faţă de altcineva, dar nu desfiinţezi o instituţie ca să-l dai afară pe director pentru că acesta a dovedit incompetenţă. Apropo, nu cred că Sorin Buliga este cel mai rău director din structurile primăriei Târgu Jiu. Acolo sunt destui care taie frunză la câini pe banii noştri. Primarul Florin Cârciumaru ori nu vede, ori se face că plouă când e vorba de oameni ce-i slujesc cu credinţă! Sorin Buliga are, desigur, şi unele defecte. A făcut şi unele lucruri nu tocmai valoroase. Poate că nu s-a ocupat îndeajuns de Brâncuşi, cu toate că are un doctorat în acest sens. Ştiu că are şi un curs la facultatea de artă a Universităţii „Constantin Brâncuşi”. Dacă parastasele de la Hobiţa şi Paris, făcute în memoria lui Brâncuşi, Brâncuşiana Copiilor sau tabăra de pictură din Maramureş, cu tot izul lor de telenovelă, sunt motive serioase pentru a desfiinţa centrul, repet, când ştii foarte bine că tu ai aprobat aceste lucruri, mi se pare o gravă eroare. Când dărâmi ceva gata construit, pentru a ridica un alt edificiu în loc, trebuie să ai motive temeinice. Presa nu a dat atâtea temeiuri cât să fi arătat că Sorin Buliga a băgat mâna în banii centrului, de exemplu,  iar dacă a făcut-o merită chiar mai mult decât să fie dat afară. De ce Florin Cârciumaru nu a luat atitudine până acum, dacă a ştiut că sunt nereguli de ordin financiar chiar în curtea sa? Poate că Buliga este arogant, nepriceput, nu are veleităţi de manager, este neprietenos cu unii, dar unde sunt marile şi grandioasele proiecte privind promovarea lui Brâncuşi şi a operei sale? Cine sunt posesorii soluţiei ideale în această privinţă? De unde banii pentru ca un proiect, în măsura în care putem presupune că el ar exista, să poate fi folosiţi cu un scop nobil, atâta timp cât primăria bagă milioane de euro în betonul din centrul oraşului? Personal cred că, Florin Cârciumaru a dat dovadă de slăbiciune în acest caz, făcând pe plac unor forţe obscure interesate să-i submineze puterea. Îmi dovedeşte încă o dată că nu are veleităţi de om politic. Că nu are sfătuitori care să ştie să-l îndrume în astfel de situaţii. Sunt sigur că vor mai urma şi alte atacuri de genul acesta, iar dacă primarul Florin Cârciumaru va ceda la fel de uşor, nu mai are ce căuta în fruntea primăriei Târgu Jiu. Mai mult, în cazul în care el face jocul „altora”, care desigur îl vor de partea lor, atunci are o problemă cu propriul partid, tocmai acum când vrea să fie reconfirmat pe postul de preşedinte al PSD Gorj! Dar astea-s alte chestii. Până una alta, sunt şi eu curios, la fel ca mulţi gorjeni interesaţi de fenomenul cultural local, să văd ce soluţie va găsi primarul şi onorabili oameni de cultură gorjeni, la această problemă. Fără modestie, intuiesc ce se va întâmpla, dar măcar în memoria lui Nicolae Diaconu, fondatorul Centrului de Cultură şi Artă „Constantin Brâncuşi”, a tuturor celor care şi-au dedicat întreaga viaţă cercetării şi interpretării operei lui Brâncuşi, acelor care mai speră încă în minuni, să fie luată cea mai bună decizie. Nu te poţi juca cu numele lui Brâncuşi decât dacă eşti inconştient. Nici al folosi cu asupra de măsură pentru a nu-l arunca în derizoriu. La atâtea decenii de când a părăsit definitiv Hobiţa natală, Brâncuşi ar fi trebuit să aibă la Târgu Jiu un alt destin. Unul de care să nu se lege tot felul de veleitari pentru a-şi căpăta o glorie postumă. El a fost un întemeietor şi un înaintemergător, de aceea el trebuie privit cu sacră pioşenie, nu cu patimă şi întunecime. De la o vreme aud tot felul de bazaconii spunându-se pe acest subiect, indivizi care vrând să ia atitudine cad în penibil, nu am văzut, în schimb, o dezbatere serioasă şi responsabilă pe această temă. Oare, nimeni să nu aibă interesul să pună lucrurile într-o ordine firească? Nimeni, dar nici nu poţi să spui că ai pierdut bătălia pentru că la atacul final te-ai împiedicat de un biet ciot. De luat aminte!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta