Opinie • Războiul generaţiilor

Tot mai mulţi tineri se plâng de incapabilitatea de a comunica deschis cu părinţii. Între „veterani" şi „juniori" există incontestabil un conflict nepotolit.

Evoluţia mentalităţii şi a valorilor umane, dar şi imposibilitatea de a ajunge la un compromis între cele două tabere constituie motivele acestui foc ce persistă.

Puşi faţă în faţă, iată ce au răspuns „inculpaţii":

Adolescentul: Frate, nu îi mai suport, îmi controlează fiecare gest, mi-au confiscat telefonul mobil şi acum nu mai am voie nici măcar să ies cu prietenii!

Părintele: Încerc să îl protejez, lumea e dură pentru el şi nu e încă pregătit. Trebuie să depăşească treptat fiecare nivel din viaţa sa.

A: Mă simt ca un supus, nu am voie să iau decizii, cred că mi-ar fi mult mai bine dacă aş avea mai multă libertate.

P: Copilul meu se maturizează mult prea repede, atât prin comportament cât şi prin vestimentaţie, însă atunci când trebuie să trateze lucrurile cu seriozitate, se prosteşte.

A: Mie mi se pare că mă tratează ca pe un copil, de parcă am tot patru ani, mă stresează cu atâta „grijă"!

P: La vârsta aceasta singurul lucru care trebuie să îl preocupe este şcoala, ulterior va avea timp pentru toate.

A: Probabil de aceea îmi repetă în mod obsesiv cuvântul „carte". În niciun caz nu mă înţelege!

P: Cu siguranţă nu mă mai înţeleg cu el/ea.

Probabil acest dialog are o uşoară tentă haioasă, dar în realitate, aceste discuţii pot căpăta urmări grave. Tânărul are nevoie de părintele său, singurul capabil să ofere sfaturile cele mai corecte, iar dacă acesta din urmă insistă să impună propriile reguli în viaţa adolescentului se va lovi de un zid puternic.

„Comunicarea este sfântă!”. De ce nu am putea ajunge la un compromis şi atunci când copilul greşeşte să încercăm să reparăm asta fără pedepse şi certuri dureroase.

Copilul tău, pe cât este de tânăr, pe atât de sensibil şi păşeşte pe un drum nesigur. Ajută-l să se simtă capabil şi important. Arată-i că este un copil perfect şi minunat, pentru că este al tău.

A fi părinte nu înseamnă a fi legionarul vieţii copilului tău, ci sprijinul său.

Prezenţa părintelui în viaţa tânărului este esenţială, iar dacă ar trebui să clasificăm ierarhic cei mai importanţi factori în formarea unui adolescent am face astfel:

1. Familia

2. Şcoala

3. Grupul de prieteni

4. Mass-media

Iată deci importanta sprijinului familiar.

Este confirmat faptul că lipsa comunicării în familie a produs inadaptarea socială şi caracterul introvertit al tinerilor.

Deschide-ţi te rog sufletul şi înţelege-l. Vei primi ulterior şi mulţumirile la care te aştepţi!

 

 

 

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.