Opinie • Românii-popor „kamikaze”

Ce am putea avea în comun cu locuitorii de la „Soare răsare”?  Să fie spiritul de sacrificiu sau simţul sinuciderii? Harakiri ar putea să nu mai fie un termen specific civilizaţiei japoneze. Iată că l-am împrumutat şi noi. Fiindcă avem un gust incredibil pentru sinucidere colectivă! Însă nu în numele onoarei sau al unui ideal umanist, ci în numele…toleranţei.

Avem reputaţia unui popor tolerant. Într-adevăr, la noi domneşte o anumită toleranţă faţă de încălcarea normelor societăţii. Hoţia, minciuna şi ipocrizia sunt atât de  generalizate încât a lupta contra lor poate crea sentimentul neplăcut de… intoleranţă!  Suntem toleranţi pentru că suntem alergici la reguli şi, ca urmare, tindem să eternizăm excepţiile, derogările, cazurile excepţionale. Arbitrariul devine noua normă, iar sfidarea regulilor un nou stil de viaţă.

Suntem toleranţi pentru faptul că…nu ne pasă. Indiferenţi faţă de ceea ce este în jurul nostru, etalăm o anumită formă de nepăsare ucigaşă. Dacă reacţionăm, o facem când nu mai are sens şi nici semnificaţie. Opunem rezistenţă prea târziu, şi doar dacă ne este… foame! Nu ne interesează idealurile, normele sociale şi nici implicarea civică. Ne construim doar propria existenţă, creând o lume paralelă cu ziduri puternice, inaccesibile.

Am preluat şi tolerat o cultură a nerespectării regulilor, am învăţat să identificăm „inamici” şi dacă nu există îi inventăm pentru ca apoi să ne declarăm mulţumiţi că încă supravieţuim. Fără certitudini, fără obiective pe termen lung, trăim fără a lăsa urme în viaţa aceasta. Tolerăm răul pentru a ne complace apoi în mizeria pe care noi înşine am dezvoltat-o. Criticăm la alţii ceea ce tolerăm la noi înşine fără a genera schimbare în bine în jurul nostru.

Gândim doar la viitorul imediat fără a reuşi să privim în perspectivă. Trecutul nu contează, iar viitorul nu există. Dincolo de toate acestea, tolerăm un prezent prin care demonstrăm doar mizeria din sufletele noastre. Şi, fiindcă nu avem principii, vindem tot ce există! În consecinţă, demnitatea umană devine o noţiune perimată, înlocuită fiind cu snobismul şi incultura.

P.S. Mulţumesc colegilor mei, cadre didactice, care mi-au oferit cu ocazia “marii greve” să am prilejul  de a înţelege de ce suntem un POPOR… KAMIKAZE! Trasând un nou curs istoriei. Însă nu în numele onoarei, nici al unor ţeluri supreme, ci în numele… inconştienţei. Iar viitorul nu prea îndepărtat va demonstra CUM TE POŢI SINUCIDE PRIN TOLERANŢĂ!

P.P.S. Că politicienii sunt mediocri din punct de vedere moral o ştim cu toţii. Că mare parte a poporului este la fel nu cred că mai constituie o surpriză!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta