Opinie • S-a pus mâna pe arme. Ce mai urmează?

Stimaţi cititori, sigur, se va putea spune că este o exagerare ceea ce veţi citi mai jos, însă vă rog să vă puneţi întrebaţi, normal şi legitim: care va fi pasul următor şi când îmi va veni şi mie rândul? Dar, să vedem despre ce este vorba. Menţionez că punctul de vedere care urmează a început să fie împărtăşit şi făcut public de diverse instituţii şi personalităţi din diverse ţări, fie ele europene sau nu... Orice om de bună credinţă poate observa o asemănătoare din ce în ce mai frapantă între începuturile şi evoluţia politică a Gărzii de Fier şi a sectei autointitulate partid, cică democrat şi liberal. Ambele au început pe post de umbrelă politică, cu intenţia să cuprindă şi alte partide sau grupări, indiferent de orientările şi doctrinele politice, şi au fost menite să lupte împotriva… „expansiunii comunismului”. Aşa cum Garda de Fier şi-a avut căpitanul ei, tot aşa şi PDL îşi are Băsescul său, ambii văzuţi ca „arhangheli eliberatori”, adulaţi de masele îndoctrinate. Amândouă partidele s-au declarat a fi de dreapta, iar prin acţiunile lor, s-au dovedit a fi de extremă-dreapta! Făcând abstracţie de criteriul naţionalismului (legionarii şi-ar fi dat şi viaţa pentru ţară, iar pedeliştii nu ştiu cum să o jefuiască mai tare şi să scape mai repede de ea – a se vedea problema „ţinutului secuiesc”…) şi de faptul că Garda de Fier era o organizaţie creştină (în vreme ce portocaliii, în afară de Băsescu, arată că n-au niciun alt Dumnezeu de care să se teamă – închinările pe la biserici cu diverse prilejuri fiind ori de faţadă, ca „să dea bine la popor”, ori din superstiţie!), pe cele două formaţiuni politice le mai unesc: - faptul că diferenţele culturale sunt considerate mai importante decât diferenţele sociale (domnul Patapievici, protejatul lui Băsescu, ar putea avea ceva de spus aici…); - faptul că drepturile omului nu sunt considerate universal valabile (aici, demonstraţia că pedeliştii – doar cei din vârfurile ierarhiilor, nu orice miner păcălit să treacă la PDL! – sunt DEASUPRA legii şi altor oameni se face zilnic, iar drepturi fundamentale ale cetăţeanului sunt încălcate metodic, chiar cu tendinţa de a dovedi asta „ştiinţific”!); - faptul că propriile puncte de vedere nu pot fi puse în aplicare fiindcă lipseşte dreptul libertăţii de opinie („lipirea” de scaun a propriilor parlamentari…); - faptul că unele structuri democratice statale lipsesc (la PDL este, deocamdată, un prim pas, de diminuare a lor – de exemplu, doreşte un parlament redus, ca număr de camere şi de reprezentanţi, urmând firesc pasul doi: cel al desfiinţării parlamentului); - conducerea cu mână forte este văzută ca o modalitate mai bună de guvernare decât democraţia. Aici, preluarea controlului de către PDL asupra tuturor organelor şi organizaţiilor de control şi de forţă ale statului poate fi cea mai bună demonstraţie: poliţie, DNA, ANI, Curtea Constituţională etc., în aceste instituţii nemaicontând legea, ci interesul şi bunul plac pedelist. Alte similitudini între cele două partide le reprezintă că ambele au caracter anticomunist, antidemocratic, antiindividualist, antiliberal, antiparlamentar, anticonservator, antiburghez, antiproletar şi, în multe cazuri, anticapitalist. Ambele resping conceptele de egalitarism, materialism şi raţionalism în favoarea acţiunii, disciplinei, ierarhiei, spiritului şi a voinţei. În economie, ambele s-au opus liberalismului (văzut ca o mişcare burgheză) şi marxismului (ca o mişcare proletară într-un stat social) pentru că sunt mişcări economice exclusive bazate pe anumite clase – ştiut fiind că PDL-ul este maestru în îmbârligarea claselor şi categoriilor sociale între ele, în vederea aneantizării rezistenţei antiguvernamentale. Ambele formaţiuni politice prezintă ideologia lor ca o mişcare „de reformă”, care promovează soluţionarea conflictului dintre clasele economice în vederea asigurării „solidarităţii” naţionale. O diferenţă ar fi că PDL susţine o piaţă nereglementată, haotică, într-un sistem economic dezintegrat naţional, şi o „solidaritate” doar de jos în sus, a cetăţeanului cu spoliatorul său cel „năcăjit”. Atât Garda de Fier cât şi PDL susţin crearea unui stat discreţionar, cu un singur partid permanentizat la putere, care urmăreşte (atunci când nu se gândesc cum să fure voturile) mobilizarea în masă a unei naţiuni şi crearea unui ideal „om nou”, „reformat”, pentru a forma o… „elită” care reglementează prin îndoctrinare. Ambele partide cred că o naţiune presupune o conducere puternică, o singură identitate colectivă şi capacitatea de a comite violenţe (puterea actuală portocalie specializându-se În... arestări preventive…), cu scopul de „a menţine naţiunea puternică”, atât guvernul legionar cât şi cel pedelist interzicând şi suprimând opoziţia faţă de stat, pe toate căile, fie ele mai mult sau mai puţin democratice, cu tendinţa uzului celor anti-democratice. Scriam în titlu că s-a pus mâna pe arme. Bogdan Roman, fiul primarului pedelist (şi şeful organizaţiei PDL din localitate!) din Deta, pe numele său Petru Roman, a înjunghiat cu sabia trei persoane, martorii şi victimele spunând că le-a zis să i se dea „dreptul de şmecher”, adică să-i plătească o „protecţie” de 5.000 de euro. Ca să fie demonstraţia completă, din declaraţia unei victime reiese că la faţa locului au fost inclusiv câţiva poliţişti, care nu numai că n-au intervenit în apărarea victimelor, ci ar fi tăbărât… tot pe acestea! Colac peste pupăză, una dintre victime a susţinut că primarului i s-au dat 2.000 de euro, dar „beizadeaua” voia 8.000, aşa că a acţionat... Vă daţi seama? Tatăl cel portocaliu a făcut educaţia acestui criminal şi a tolerat astfel de comportamente: fiul primarului din Deta a mai rănit în trecut şi alţi oameni. Se poate presupune, prin extrapolare, în astfel de caz, că poate aşa a ieşit primar tatăl „măcelarului” cu maceta – cu ajutor interlop? Deci, ne putem aştepta ca, sub protecţia autorităţilor, dacă nu se reuşeşte furtul voturilor, să fim „convinşi” cu armele de către pedelişti ca să se menţină la putere şi să contribuim la bunăstarea lor? Echipamente anti-revoltă s-au achiziţionat, oficial; neoficial, taxe de protecţie se cer cu sabia-n mână, cu organele de control sau cu arestările preventive. Se testează tot mai mult limitele răbdării populaţiei. Ce mai urmează? Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.