Opinie • Să fii matale sănătos!

Greu de înţeles, de ce toate lucrurile care merg prost în România sunt luate în serios doar atunci când moare cineva? De ani de zile se comentează despre catastrofa din sistemul sanitar public... S-au scris mii de articole, au fost difuzate sute de emisiuni de radio şi televiziune, campanii, anchete, scandaluri, doctori cu mita-n gură, doctori-măcelari, doctori-şpăgari, manageri de instituţii publice sanitare cu corupţia-n amigdale. Mizeria şi sărăcia din spitale e mai banală decât aspirina... Un dezastru continuu, parcă ignorat cu obstinenţă de responsabili şi căutat de profitorii ca nişte corbi care ar ciuguli boabe şi din piatră seacă.

La tot acest peisaj se adaugă grevele, protestele şi migrarea tinerilor competenţi, oriunde văd cu ochii. Mai rari decât caprele negre şi, probabil, pe cale de dispariţie, câţiva medici care se opun valului de impostură încercând să-şi respecte jurământul şi să nu-şi piardă omenia. Am cunoscut, de pildă, la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti, un doctor care, după ce trata toate babele şi toţi moşii de parc-ar fi fost medicul lor de familie, le mai dădea şi bani de autobuz ălora de locuiau prin împrejurimile capitalei. Paradoxal, în loc să-i facă statuie şi să primească o medalie, cum ar fi fost firesc oriunde în lume, cei din jurul lui îl consideră sărit de pe fix. Nici nu mă mir, câtă vreme numai în România, caritatea dezinteresată e anormală. Ce, rahat, atâta dragoste pentru semeni?

Cea mai relevantă descriere a situaţiei o face, într-un interviu, un medic-manager dintr-un spital românesc:

Î: Ce are bun sistemul sanitar din România?
R: La ora actuală nimic.

Î: Ce aţi schimba la sistemul sanitar?
R: Absolut tot.

Î: Ce le transmiteţi colegilor dvs.?
R: Celor tineri: să îşi caute un rost în alte ţări, celor ca mine: să se roage pentru a avea puterea de a merge mai departe într-un sistem în care doar ţi se impune şi nu îţi este răsplătit efortul deloc.

Interesant exerciţiu de sinceritate, care, dacă ar fi privit cu seriozitate, competenţă şi responsabilitate ar trebui să genereze un adevărat potop care să înece Sodoma şi Gomora din sănătatea românească. Pe vremuri, oamenii când se întâlneau, îşi urau “Sănătate!”. Acum,  salutul pare o miştocăreală…

Pe fondul neîncrederii în sistemul public sanitar românesc, au proliferat vindecătorii de profesie, vrăjitoarele şi negustorii de tot felul de leacuri, pilule şi tratamente care de care mai naturiste şi mai revoluţionare. Nici nu e greu să profiţi de disperarea oamenilor bolnavi, care, in extremis, ar înghiţi şi mătrăgună să scape de boli.

Până atunci, rezolvarea necunoscutelor din sănătate e ca-n bancul cu bătrâna care se văita copiilor: „Mumă, eu mor şi voi nu ştiţi să-mi faceţi şi mie obiceiurile şi pomenile... Lasă muică, să mori mata’ că le-om desluşi noi!...”

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta