Opinie • Să mori cu ţara de gât!

Un yoghin în vârstă de 83 de ani, originar din India, uimeşte lumea ştiinţifică. Acesta nu a mâncat de 70 de ani, reuşind să supravieţuiască fără ca sănătatea sa să fie afectată. Omul se simte bine şi nu acuză nici un fel de problemă, dimpotrivă, dispune de o bună condiţie fizică, graţie exerciţiilor yoga şi a meditaţiei. În ciuda faptului că nu a mâncat de atâta vreme, toate organele vitale ale omului sunt în perfectă stare de funcţionare. Oamenii de ştiinţă cred că, descifrarea fenomenului va contribui, în viitor, la îmbunătăţirea condiţiilor de supravieţuire a soldaţilor sau va folosi cosmonauţilor în aventura lor spaţială.

Exemplul de mai sus ar putea fi suprapus situaţiei din România zilelor noastre, numai că, românul, care a răbdat ani de zile de foame pe vremea regimului comunist, este azi într-o altă situaţie. Obişnuit cu consumul ultimilor ani şi dedat la o viaţă mai bună şi firească, românul acceptă tot mai greu privaţiunile, cu atât mai mult cu cât, cei ce lucrează în sistemul de stat, bugetarii, şi-au păstrat obiceiurile vechi, adăugând altele noi, mai perverse. În plus, aproape toată clientela partidelor politice a îngroşat rândurile celor care trag mâţa de coadă, mâncând un ban gras de la statul român. Măsurile întreprinse de guvernanţi şi susţinute de preşedinte şi FMI, lovesc direct în această categorie socială, parazitară în esenţă şi energofagă în bună parte. O consecinţă dramatică, însă, o au asupra pensionarilor şi copiilor ale căror venituri scad simţitor şi dramatic. Nu vorbim aici de pensiile „nesimţite”, ci de acei bătrâni care de abia îşi duc traiul de pe o zi pe alta şi, pentru care, scăderea veniturilor obţinute din pensie cu 15% va însemna un trai mult mai mizer şi neplata datoriilor curente ale casei, precum şi bani mai puţini pentru hrană şi medicamente. Ele vor avea şi un efect de bumerang. În cazul în care măsurile respective nu vor duce la ieşirea ţării din criza economică în care se află, actuala putere va contabiliza toate consecinţele. De altfel, preşedintele Traian Băsescu, omul care şi-a asumat public aceste măsuri „anti-criză”, le-a atras atenţia politicienilor de la putere, independenţilor şi minorităţilor că dacă după cele şase luni prognozate nu vor reuşi să rezolve problema românilor, trebui să-şi ia adio de la putere pentru totdeauna. De felul în care guvernanţii vor reuşi să gestioneze toate marile probleme sociale şi economice apărute, va depinde viitorul ţării. Guvernul Boc va fi cel care va primii toate loviturile. Unele pe deplin meritate. Dar, nu numai politicienii puterii vor contabiliza eşecul reformei, ci întreaga noastră clasă politică ar trebui să-şi asume situaţia dramatică în care se află ţara.

Triumful incompetenţei

Întoarsă, pe o faţă şi pe alta, criza românească afectează un spectru foarte larg de cetăţeni. Analizele făcute de specialişti conduc către consecinţe dramatice. De aceea cred că, perdanţi nu vor fi doar guvernaţii şi susţinătorii acestora ci noi toţi. A vedea însă doar parte goală a paharului, a zugrăvi totul în culori întunecate, a asmuţi categorii sociale unele împotriva altora sau, a privi tot ce ni se spune din afara ţării ca soluţii salvatoare, nu este în avantajul nostru. Nici în ceasul al doisprezecelea, politicienii români nu ştiu să pună înaintea interesului personal sau de grup, interesul naţional. Luptele surde din interiorul puterii pentru a proteja o armată de îmbuibaţi, proveniţi în special din rândurile clientelei politice, interesele politicianiste ale unor lideri politici dornici de acaparare a voturile românilor, disputele inutile dintre guvernanţi, pe de o parte, sindicate şi patronate, pe de altă parte, zugrăvesc imaginea unei ţării aflate pe marginea prăpastiei. În loc să încerce redresarea corăbiei care se duce la fund, oamenii noştri politici se pierd în discuţii sterile, în sfaturi inutile, într-un circ mediatic îngrozitor. Poate că ar fi momentul să ne ascultăm unii pe alţii, să depăşim cadrul interesului politic şi să colaborăm pentru găsirea celor mai bune soluţii de ieşire din criză. Guvernul actual va trebui să înţeleagă că dacă măsurile aplicate nu vor da roade, va trebui să plece. Opoziţia, de asemenea, va trebui să susţină măsuri realiste şi nu chestiuni cu iz electoral, iar sindicatele vor trebui să susţină, pentru prima oară după 20 de ani, marea masă a salariaţilor şi interesele acestora. Ar fi o lecţie de maturitatea din partea tuturor. Ar fi o asumare responsabilă din parte celor care fac şi desfac iţele societăţii româneşti de astăzi. Altfel, dacă toate aceste interminabile discuţii, dezbateri publice, declaraţii belicoase vor ascunde în continuare mizeriile noastre obişnuite, România s-ar putea prăbuşi pentru multă vreme de aici înainte. Contextul internaţional este extrem de favorabil unei astfel de situaţii, iar cel politic intern are toate şansele să clacheze. Aşa cum spuneam, mesajul plecat dinspre putere este acela de a strânge cureaua cât mai tare, dacă s-ar putea chiar atât de tare încât să se renunţe definitiv la cele mai elementare condiţii de viaţă. Din acest punct de vedere, exemplul indianului de mai sus reprezintă model pe care actualii guvernaţi ni-l prescriu pentru viitorul imediat. În consecinţă, nu este exclus să ne trezim trăitori într-o ţară în care incompetenţa oamenilor noştri politici să triumfe, lăsând în derivă un popor vlăguit şi tragic. Dar să nu fim defetişti!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta