sigla polemika

Anul IV   Nr. 203   
radio gorj
mica publicitate
Adauga anunțul tau GRATUIT și el va apărea și în ediția tipărită CLICK AICI

anagajare
Săptămânalul Polemika angajează: Agenți marketing. CV-urile se depun la sediul redacţiei din Târgu Jiu, str. Victoriei, bl. 39, sc.7, ap. 2, Judeţul Gorj, sau pe adresa de e-mail: revista_polemika@yahoo.com Relaţii la tel.: 0724.868.826

Cinea scoso past-a?

polemika 203


Varianta Tiparita



Tadio Targu Jiu

Trivoli

Eltop

sport in gorj

acces tv

acces tv

ziare

partener mediafax
Dreptul de… a renunţa la dreptul de autorDreptul de… a renunţa la dreptul de autor

În sistemul nostru de drept, ca şi în celelalte legislaţii europene, proprietatea intelectuală este apărată prin legi speciale.

În practică (a nu se înţelege jurisprudenţă) ...

Te pui cu blondele?Te pui cu blondele?

Ce-i lipseşte prostului, decât tichie de mărgăritar?! Cam aşa e şi povestea cu blonda de la Palatul Victoria şi politica. Blonda Elena Udrea, cea care vroia acum câţiva ani ...

Opinie • Sâmburele de lumină sau Ioana Em. Petrescu altfel

Sâmburele de lumină sau Ioana Em. Petrescu altfel
de Marinela PÎRVULESCU
Vizionari: 50
30 Iulie 2010 Ora: 13:51

Am regăsit deunăzi în rafturile bibliotecii o carte dragă mie, ce mi-a stârnit în momentul lecturii amintiri de dincolo de timp, emoţie şi o percepţie aproape dureroasă  a modului sensibil de raportare la viaţă. Cartea despre care vă vorbesc este Jurnalul Ioanei Em. Petrescu (28.XII.1941 – 1.X.1990), carte apărută la editura Paralela 45, în 2005. Paginile acestui jurnal, care nu a fost gândit nicio secundă ca pentru a fi „publicat”, nici măcar „citit” decât de autoare, îşi relevă semnificaţia în măsura în care cititorul lor va aşeza cărţile Ioanei Em. Petrescu la momentul cronologic potrivit: Ioan Budai-Deleanu şi eposul eroicomic, 1974, Eminescu. Modele cosmologice şi viziune poetică, 1978, Configuraţii, 1981, Eminescu şi mutaţiile poeziei româneşti, 1989; în 1987 a predat spre publicare Editurii Cartea Românească volumul Ion Barbu şi poetica postmodernismului, apărut, din păcate, postum.

„Jurnalul” se înscrie fără îndoială, după cum anunţă şi titlul, în memorialistică, acea „soră vitregă a literaturii” cum au numit-o teoreticienii. Fără a exagera, textul se construieşte în forma unei proze lirice, invitând la o „ceaşcă” de sensibilitate. Ceea ce apropie lectorul de text este însă modaliatea spunerii, scriitura, ce anunţă omul de litere de mai târziu. Cartea vorbeşte despre tinereţea Ioanei Em. Petrescu, din ultimul an de liceu şi din anii de facultate, în care notele se succed la intervale mici, abundente, permiţându-şi efuziuni şi divagaţii lirice: „Nopţile mi-au plouat sufletul cu praf de stele. Zilele m-au scăldat în lumină şi mi-au turnat pe creştet parfumul verde al brazilor, al cerului, al apelor. Am crescut şi am întinerit. Sau, poate, am renăscut proaspătă, ca miracolul margaretei pe care am reînviat-o la izvor? A izbucnit în floare mugurele aspru, întunecat. La început am simţit cântecul. Cântecul care m-a pătruns toată, mi-a impregnat sângele, părul, mâinile, ochii. Cântecul copleşitor, dar reţinut, aspirat în ele cu aviditate, cu setea unei vieţi găunoase, uscate de burete. Apoi cântecul a izbucnit, s-a revărsat. A izvorât de undeva, din mine, si mă poartă acum spre Nu-Ştiu-Unde, spre o eternitate impregnată de sensul umanului(şi, deci, inevitabil efemeră!!)”.

Se conturează astfel „un traseu de la imperativul autoscopiei lucide, necruţătoare, al unei adolescente interiorizate – pentru care „sunt” era o axioma implicită cu iubirea, de fapt cu Iubitul, care înseamnă întâlnirea cu destinul, tipar preexistent în care „sunt” se împlinea - la intermitenţele lui, deficitul de existenţă, cu stări de gol şi oboseală.”(Elena Neagoe) „Nu-mi pasă! Nefericită sau fericită, simt însă că sunt. Îmi simt existenţa şi, pentru întâia dată, nu cu optica ironică a observatorului sceptic şi detaşat de sine, ci cu setea plină a celui care s-a suprapus existenţei sale, cu satisfacţia surprinzătoare a celui care, renunţând la definiţii, s-a privit în ochi şi a exclamat, inevitabil: Eu!”.

Registrul sentimental, ca şi resorturile scrierii se schimbă cu vârsta: „odată scriam ca să mă limpezesc. Era un mod de a fi lucid. O clarificare dură. Nu cruţam nimic, totul era, înainte, posibil. Nu optasem definitiv. Acum scriu ca să mă tângui. Nu mai caut adevăruri, ci consolări. Mă autosugestionez să prind puteri.” (5.XI.1966)

Cartea oferă o viziune de o sinceritate deplină, poate tocmai acesta fiind motivul pentru care textul respiră naturaleţe şi în acelaşi timp pulsaţia existenţei. Impresionează felul foarte matur în care tânăra îşi trăieşte experienţele literare, lecturile şi căutările proprii în spaţiul cultural, care este cel comun tinerilor de vârsta ei, cu preocupările sale, experienţe pe care le traversează, însă şi le asumă cu o intensitate neobişnuită. Dacă e să vorbim de publicul ţintă vizat, la prima vedere cartea se adresează oricărui posibil adolescent care încă mai visează şi încă mai trăieşte viaţa la adevărata-i intensitate, culturală şi sentimentală. Dar oare să fie acesta singura categorie de cititori vizată? Lectura jurnalului vă va confirma şi alte aşteptări.

 

 

 

Social Bookmarking
comenteaza articolulKomenteaza articolul
Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta
Komentarii cititori:
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.

eltop

POLUL SAPTAMANII

Credeţi că o nouă moţiune de cenzură introdusă de PSD va duce la căderea guvernului şi va rezolva problema crizei?

Voteaza
Va rugam asteptati...
Povestea unui om leneş, sau Balada SpânzuratuluiPovestea unui om leneş, sau Balada Spânzuratului

O utopie socială revoluţionară schiţează Ion Creangă în Povestea unui om leneş,  o baladă veselă şi tristă a spânzuratului: „Cică era odată într-un sat un om grozav de leneş; de lene ce era, nici îmbucătura din gură nu şi-o mesteca.” În ce vară, în ce an, ca să topârcenizăm puţin, nu se spune. Niciun alt detaliu despre acest caz clinic devenit parazit social contagios şi trimis la spânzurătoare spre mântuirea lor, şi, mai ales, a lui. Nu ştim dacă are tată, are familie, este străin sau băştinaş, nici dacă este tânăr sau bătrân, însurat sau văduv, leneş din născare sau în urma unei traume fizice sau morale. Ori aşa, pur şi simplu, dintr-o revelaţie existenţială avută la un moment dat, că munca nu e bună.

Lucian Blaga şi expresionismul (I)Lucian Blaga şi expresionismul (I)

Încercările de a-l situa pe Lucian Blaga în mişcarea literară a vremii, de a-l fixa într-un context cultural contaminat de influenţe „modelatoare” şi „catalitice”, au supralicitat fie tendinţele moderniste (şi chiar avangardiste) ale creaţiei sale, fie pe cele „mai tradiţionaliste decât obişnuitul tradiţionalism, fiindcă reînnoieşte o legătură cu fondul nostru sufletesc primitiv, nealterat nici de romantism, nici de naturalism, nici de simbolism”.

Blaga nu s-a sfiit să-şi mărturisească, printre primii la noi, o puternică simpatie pentru estetica expresionistă, vorbind cu admiraţie despre Munch şi Van Gogh, de Barlach, Arhipenko şi Belling. În acelaşi timp, însă, se simte foarte apropiat de Brâncuşi, pe linia unui „tradiţionalism metafizic”. Criticul Eugen Lovinescu ezită să-l încadreze într-o direcţie literară, deşi în studiul său din 1927, Istoria literaturii române contemporane, Blaga figurează la capitolul Contribuţia modernistă a Ardealului. Mai târziu (1937), el este ataşat „tradiţionalismului”, recunoscându-şi, totuşi, afinităţile faţă de poezia modernă şi chiar „avangardistă”.

ALEXANDRU LĂPUŞNEANUL – un model atipic de realitate sau un model de realitate atipică? (II)ALEXANDRU LĂPUŞNEANUL – un model atipic de realitate sau un model de realitate atipică? (II)

La începutul analizei noastre, formulasem dubla ipoteză conform căreia caracterul atipic al modelului de realitate furnizat de către conţinutul nuvelei negruzziene s-ar datora atât specificului realităţilor istorice din care se inspiră cât şi particularităţilor imaginarului romantic al nuvelei în discuţie. Vom încerca să vedem pe rând cum stau lucrurile.

În privinţa realităţii istorice, ceea ce atrage în primul rând atenţia este natura plurală şi contradictorie a tipului de autoritate care reglementează spaţiul Principatului Moldovei. Astfel, deşi domnitorul se intitulează  „unsul lui Dumnezeu”, ca orice monarh european, autoritatea sa se sprijină, nu doar vertical, pe o realitate divină căreia el i-ar fi reprezentantul, simbolul, în plan uman. Ordinea vremelnică pe care el pretinde că o instaurează nu este doar reflectarea celei divine, a transcendenţei identitare.

PROMO MANIA


Casa vinului Targu Jiu

Lito Market
Şcoala de vară cu Veronique Thual-ChauvelŞcoala de vară cu Veronique Thual-Chauvel

Aflată la Tg-Jiu în cel de-al treilea an de parteneriat cu Liceul de Muzică şi Arte Plastice ”Constantin Brăiloiu”, pianista franceză Veronique Thual-Chauvel a susţinut cu câteva zile în urmă, cursuri de măiestrie cu o nouă serie de pianişti gorjeni. O parte dintre aceştia sunt elevi ai liceului menţionat, alţii, elevi ai Şcolii Populare de Artă.

Veronique Thual-Chauvel a reuşit în cele câteva zile de cursuri ”să şteargă diferenţa de nivel şi interpretare dintre elevii celor două instituţii”, subliniază prof. drd., Mihaela-Sanda Popescu, în calitate de organizator al acestei acţiuni, de persoană de contact în cadrul parteneriatului cultural româno-francez şi de profesor participant cu elevii instruiţi de Domnia-Sa.

Parteneriatul cultural româno-francez s-a desfăşurat pe o perioadă de trei ani cu Liceul de Muzică şi Arte Plastice ”Constantin Brăuliu” Tg-Jiu, încheindu-şi activitatea în această vară, însă va continua cu Şcoala Populară de Artă.

Producţia internaţională 'Regele moare', de Silviu Purcărete, la Festivalul Naţional de Teatru 2010Producţia internaţională 'Regele moare', de Silviu Purcărete, la Festivalul Naţional de Teatru 2010

Producţia internaţională "Regele moare", de Silviu Purcărete, va fi prezentată în cadrul Festivalului Naţional de Teatru (FNT), care se desfăşoară la Bucureşti, între 30 octombrie şi 7 noiembrie, informează organizatorii.

Spectacolul semnat de Silviu Purcărete va avea premiera pe 15 septembrie, în cadrul Festivalului Ex Ponto din Slovenia, şi va fi prezentat apoi în cadrul FNT, înainte de a susţine turnee în Franţa, Italia, Muntenegru, Macedonia şi Croaţia. Totodată, cu această nouă producţie va fi inaugurată, în ianuarie 2011, noua clădire a Teatrului Esch din Luxemburg.

Personalitate marcantă a teatrului european, Silviu Purcărete alege să monteze în 2010 "Regele moare", de Eugen Ionescu, alături de o echipă internaţională, după ce, în 2007, a pus în scenă cu succes piesa "Macbett", a aceluiaşi autor, la Royal Shakespeare Company. Coproducţia internaţională este, aşadar, pentru Purcărete un prilej de a se reîntâlni cu Ionescu, dar şi cu compozitorul Vasile Şirli, colaborator apropiat al regizorului, şi cu artişti din Franţa, Slovenia şi Luxemburg.

Fierul şi miturile ciclurilor cosmiceFierul şi miturile ciclurilor cosmice

Aşa cum am văzut, încă de la culturile arhaice orientale exista credinţa că între nivelurile siderale ale Cosmosului sunt stabilite legături printr-o „lege magică a corespondenţei” (4). Cum omul era în contact în orice clipă cu ritmurile şi nivelurile cosmice, exista deci o anumită conexiune între „viaţa” şi dinamismul întregului Cosmos, pe de o parte, şi existenţa umană pe de altă parte. De asemenea, Cosmosul fiind împărţit în regiuni siderale stăpânite de zei şi dirijate de planete, se credea că fiecărui metal de pe Pământ îi corespunde un zeu şi o planetă[1].

legaturi neprimejdioase Legaturi (NE)primejdioase

Tatuaje

www.radiotargujiu.ro

www.optimum-communication.ro

WEB DESIGN si solutii software

Cabana Meda

 

SEO monitor Branding, web design si strategie - Optimum Communication - Web development: A3D Studio