Opinie • Şcoala pentru fraieri

Dacă un străin îţi dăruieşte ceva, înseamnă că te-a lăsat în fundul gol. Pentru cei care încă nu au aflat, aducem la cunoştinţă că, începând din 22 decembrie 1989, în România este capitalism. În traducere liberă: „Scapă cine poate!”

Fraierul băştinaş este convins că piesa din 89 s-a întâmplat special ca să aibă el prilejul de a-şi pune în valoare isteţimea. Pentru acest segment majoritar de populaţie, orânduirea capitalistă a deschis şcoala pentru fraieri. Desigur, cursurile costă, că de aia e capitalism. Costă al dracu de mult, dar merită banii. E mai bună decât „Spiru Haret”. În anul întâi se predă lecţia „Caritas”. I se explică domnului cursant că, dacă dă un milion, o să primească opt. Dacă dă două – primeşte şaisprezece. Pasă-mi-te, în capitalism este unul, Stoica, special coborât pe pământ ca să dea bani. Nu la rude, nu la amicii de pahar. Dă bani la popor. Băştinaşul pune casa gaj la bancă şi dă fuga la Cluj, ca să fie printre primii care, de bună voie şi nesiliţi de nimeni, aruncă banii în hazna.  După o lună este chemat să-şi ia banii optimizaţi, dar el preferă să-i mai lase pentru încă o tură şi încă o tură şi încă...

Rămas fără parale şi fără casă, băştinaşul ar trebui să priceapă că, în noua orânduire, nimeni nu dă. Dar el nu pricepe şi aşa ajunge în anul doi. Aici se predă lecţia „FNI”. Acest Fond Naţional de Investiţii este prezentat cursantului ca fiind o afacere sigură în care el doar bagă banii şi doarme liniştit. Băştinaşul nu întreabă cam ce fel de investiţii or fi alea în care profitul este de 70%. Prin alte ţări, profitul se chinuieşte pe la 3%, dar capitaliştii aceia sunt depăşiţi. După ce-a scăpat de bani, băştinaşul, cu fâşul găurit cu ţigara, cu basca fără moţ şi cu apa în pantofi, stă în ploaie în faţa avizierului şi-şi notează zilnic în carneţel la cât a ajuns dobânda. Şi când aceasta trece de sută la sută, rămâne fără bani. Dacă ar înţelege că investiţiile nu pot aduce profit de 100%, ar fi declarat absolvent. Dar el ştie sigur că sunt investiţii care aduc chiar mai mult: drogurile, armamentul, spionajul.

Şi aşa, cursantul a ajuns în anul trei. Aici i se povesteşte despre depozite bancare. Un loc unde el pune banii şi ia dobândă. Desigur, nu i se vorbeşte de riscuri. Alege banca după cât de mare e dobânda. Cea mai mare. Aceea care se prăbuşeşte prima. Şi iar rămâne fără bani. Din această lecţie, băştinaşul ar trebui să priceapă că nu tot ce zboară se mănâncă.

Nu pricepe şi ajunge în anul patru. Este timpul să înveţe despre jocurile de noroc interactive. De acum nu i se mai cere să dea bani. I se oferă bani, în condiţii foarte avantajoase. Condiţiile avantajoase se schimbă din rău în mai rău, până devin dezavantajoase. Foarte dezavantajoase. Cumplite. Omul este prins în capcană şi munceşte ca bezmeticul să plătească ratele din ce în ce mai mari. Nu dă pe mâncare cât dă la rate. Banca îl ajută din nou. Îi oferă gratis carduri de credit pentru consum. Alte rate. Ar fi vremea ca băştinaşul să înţeleagă că foarte rar acela care te scoate din rahat îţi vrea binele. Dar încă mai are de învăţat. Aşa că se împrumută la altă bancă pentru ca să poată plăti ratele la prima bancă.

În anul cinci i se trimit banii acasă, în 24 de ore, cu curierul. Trebuie numai să dea o copie după buletin şi să semneze. Băştinaşul nu ştie cu cine se pune. Recuperatorii sunt trimişi mai târziu.

În fine, băştinaşul a absolvit şcoala pentru fraieri. Din pleaşcă în pleaşcă a rămas, cum spuneam la începutul articolului, în fundul gol. Va şti de acum înainte că în capitalism nimeni nu dă şi că, atunci când te întinzi la prea mult, te alegi cu praful de pe tobă. În fine, e convins că banca nu e membru al familiei lui, dar are tristeţea că şi copii lui vor avea de plătit la datoriile pe care le-a făcut el. Nu s-a văzut în nici o reclamă că socrul, cumnatul, verişorul bancherului s-ar fi împrumutat la bancă. Până la urmă, Banca este un prieten care îţi dă o umbrelă când e soare şi ţi-o cere înapoi când plouă.

Abia după ce majoritatea băştinaşilor vor fi absolvit această şcoală costisitoare, vom putea trece la construcţia capitalismului autentic. Mai e mult până atunci. Câtă vreme există oficii bancare la fiecare colţ de stradă, înseamnă că mai sunt fraieri care îşi dau viitorul pe datorie. Că, de n-ar fi, ar dispărea şi oficiile. Uitaţi-vă la care film american veţi voi. Indiferent cum e sucit aparatul de filmat nu apare în cadru niciun oficiu bancar. Iar când e vorba de o bancă, aceea are 15 etaje, nu un coteţ între alimentară şi farmacie.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta