Opinie • SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ DOMNULUI TRAIAN BĂSESCU PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

O anumită abordare a dumneavoastră într-o problemă de interes major a bulversat societatea românescă. Indiferent că este rodul gândirii dumneavoastră sau rodul unei consilieri inoportune, ideile pe care le-aţi prezentat la Radio Romania Actualităţi, cu privire la pensiile militare anticipate, reprezină un pericol pentru existenţa umană. Pentru că vă aflaţi într-o eroare evidentă, sau într-o acută lipsă de documentare, vă voi reaminti faptele. După anul 2006, la intenţiile României pentru o eventuală aderare la Alianţa Nord-Atlantică, s-a răspuns prin promovarea unor condiţii extrem de dure pentru societatea romanească şi în special pentru Armata Romană. Acesteia i se reproşa de către oficialii NATO că este supradimensionată. „Ce vă trebuie vouă atâta armată? – au fost întrebaţi generalii români în Germania – Vă trimitem noi, în caz de ceva, un regiment aeropurtat din Bavaria, pe care il paraşutăm cu tot cu tancuri unde vreţi voi în România!”. Aşa s-a impus ideea decimării Armatei Române. Pe data de 07 iulie 1998, primul-ministru Victor Ciorbea, semna Ordonanţa nr. 7 din 07 iulie, actul odios prin intermediul căruia Armata României a fost trasformată într-o entitate derizorie. Cei care au fost de atunci disponibilizaţi, au fost de regulă, bărbaţi tineri, care mai aveau în faţă mulţi ani de muncă. Pentru ca militarii activi să părăsească sistemul, primul-ministru Victor Ciorbea a inclus cu cinism în textul Ordonanţei măsuri şi promisiuni mincinoase. Prima măsură mincinoasă a fost aceea a acordării unor salarii compensatorii, în funcţie de vârsta disponibilizatului. Banii pentru compensaţii au sosit în luna septembrie 1998. La numai o luna după primirea acestor bani, s-a produs crahul dolarului, a cărui valoare a scăzut de la 8.000 lei la 4.000 lei. În acest fel banii celor disponibilizaţi, au scăzut la jumătate. Desigur că această cădere a dolarului era previzionată la nivelul Guvernului, la data semnării Ordonanţei nr. 7 din 07 iulie 1998. Nimeni nu i-a avertizat pe militari despre acest lucru. A doua promisiune mincinoasă a fost aceea a asigurării după trecerea în rezervă a unor cursuri de reconversie profesională destinate celor disponibilizaţi, lucru care nu s-a întâmplat niciodată. S-a încercat într-un stil balcanic ruşinos atribuirea unor aşa-zise spaţii comerciale eventualilor „întreprinzători” din rândul cadrelor militare disponibilizate, situate în interiorul cazărmilor dezafectate, aflate la marginea localităţilor, lipsite de vad comercial şi de facilităţi de transport. Peste 30.000 de cadre militare, ofiţeri, subofiţeri şi maiştri militari, au fost disponibilizaţi prin intermediul acestei Ordonanţe mincinoase. Doar un număr de circa 800 de rezervişti au reuşit să  găsescă un loc de muncă după părăsirea sistemului militar. Un procent ruşinos de 2,6 – 3 % din totalul celor care şi-au pierdut locul de muncă din armată. A treia promisiune mincinoasă inclusă în Ordonanţă a fost aceea a acordării posibilităţii de recalculare a pensiilor, odată cu împlinirea vârstei de 55 de ani. Nu s-a făcut niciodată acest lucru, pentru niciun cadru militar disponibilizat. Pentru a judeca situaţia actuală domnule Preşedinte, era necesar ca dumneavoastră, înainte de a emite idei care aduc atingere unor drepturi câştigate ale militarilor în rezervă, să aflaţi un răspuns la urmatoarele  întrebări : au fost de vină aceşti militari în rezervă pentru că au părăsit sistemul militar, induşi în eroare de promisiuni mincinoase? Sunt de vină aceşti militari în  rezervă că au primit la părăsirea sistemului pensii derizorii, cu care au fost obligaţi să se descurce până în prezent ? Circa 150.000 de cadre militare pensionate anticipat, nu au în prezent alt venit decât această pensie mizerabilă. Majoritatea dintre ei au vârste cuprinse între 50 şi 60 de ani. Dumneavoastră, Preşedintele României care aveţi datoria să aparăţi  interesele tuturor românilor, veniţi şi spuneţi : „Se suspendă pensiile până la vârsta de 67 de ani, vârsta de pensionare, când pensionarii militari vor primi pensiile pe care le merită. Până atunci, aceşti oameni se încadrează!?!”. Această exprimare abstractă care nu se încadrează nici în timp, nici într-o anumită locaţie, ci doar într-un viitor incert si halucinant, reprezintă apogeul relei-voinţe care poate fi manifestată faţă de soarta oamenilor. Aceşti oameni in vârstă nu au unde să se încadreze, în cazul în care Guvernul le-ar sista pensiile până la vârsta de 67 de ani. Rezervistii militari pensionaţi anticipat ar fi în acest caz ,  condamnaţi la o moarte prematură. Nimeni pe Pământ nu are dreptul să îşi asume acest risc major. În democraţie şi nu numai, omul este şi va rămâne valoarea supremă şi doar Dumnezeu are dreptul să hotărască asupra destinului lui. În niciun caz, dumneavoastră.

Vă rog să vă reconsideraţi public poziţia exprimată, odată cu prezentarea scuzelor de rigoare către cele 145.500 de cadre militare pensionate anticipat.

Îmi exprim regretul că nu pot să vă adresez în încheiere o formulă de reverenţă graţioasă.

Jurnalist,

Teodor ŞERAN

05 august 2010

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta