Opinie • Secăturile au partea lor de glorie!

Viorel Gârbaciu s-a întors în fruntea Şcolii Populare de Artă Târgu Jiu, după ce autorităţile locale hotărâseră să-l trimită pe tuşă. Aprobarea contestaţiei făcute la adresa comisiei de evaluare a activităţii sale manageriale şi interviul susţinut după, i-au dat câştig de cauză într-o situaţie ce era, nu numai nepotrivită, dar şi absurdă, cu atât mai mult cu cât numele vehiculate să ocupe funcţia lui Viorel Gârbaciu era cvasinecunoscute şi lipsite de pregătirea şi anvergura culturală a acestuia. Cu siguranţă revenirea sa pe postul de director nu va fi prea uşor digerată de cei care îi puseseră capul pe tocător şi, care, în mod normal, ar trebui să tragă ponoasele în urma gestului făcut. În acest iureş al schimbărilor pe criterii politice, clientelare, se produc erori grave, competenţa şi valoare fiind, în multe cazuri, dată pe mediocritate. Ori, Viorel Gârbaciu a dovedit în tot timpul activităţii sale că pune mai presus de orice valoarea şi competenţa.  Nu e nici momentul şi nici cazul să vorbim despre Viorel Gârbaciu în contextul creaţiilor sale desfăşurate pe parcursul unei vieţi dedicate culturii gorjene.  Dar ca om de cultură, Viorel Gârbaciu mai are multe de spus, iar realizările sale în fruntea Şcolii Populare de Artă, pot fi îmbunătăţite continuu, el fiind un foarte bun organizator şi un bun manager de instituţie. Aviz celor care vor să asculte ciocârlia doar într-o singură ureche!

 

Poeţii tineri se revoltă. Dăunezi un confrate într-ale poeziei s-a dedat la atacuri împotriva scriitorilor, cei drept, ceva mai titraţi decât el, acuzându-i de noncombat. Tânărul nostru poet, aspirant la gloria literară, n-a reuşit să fie convingător, lăsând impresia, mai degrabă, a unei revolte personale născute dintr-o nereuşită a sa de a se face remarcat la un bun nivel de performanţă scriitoricească.

 

Deşi este încetăţenită ideea că numai presa de scandal se vinde, numai ziarele cu fete dezbrăcate afişate graţios pe prima pagină, ştirile despre sex sau vacanţele de vis ale vedetelor, eu mă încăpăţânez să văd altfel lucrurile. O fi ceva de nu-mi trece de chestia asta!

 

Nu ştiu de ce nu mai merg la teatru. Poate pentru că, spectacolul ce se joacă pe scenă are ceva fals, chinuit, trist, aşa precum viaţa. Ba chiar mai mult. Cei drept, n-am fost niciodată un bun spectator.

 

Citesc atât de multe cărţi inutile…!

 

Prostul nu ştie că nu ştie.

 

Lumea filmului -  o fantasmă!

 

Scrisul cotidian – o banalitate!

 

Cum poţi defini pe cineva care te-a trădat?

 

Fiecare om are construit un templu în sufletul său!

 

Sunt cărţi pe care le recitesc, de pildă, Fraţii Karamazov.

Iubesc tot mai mult oamenii fără prejudecăţi simpli.

 

Înţeleg, dragă prietene, râsul ironic, sarcasmul din spatele cuvintelor, zâmbetul trist pe care îl afişezi ori de câte ori eşti asaltat de tot felul de oameni dornici să-ţi împărtăşească din experienţa lor. Mă sperie, în schimb, faptul că nu te poţi detaşa de toate aceste lucruri inutile ce-ţi umplu viaţă. Cei drept, îmi spuneai că îţi doreşti foarte mult să te retragi în singurătatea cabanei tale de la munte. Ştiu că n-ai mai apucat să pleci. E şi acesta un exerciţiu de supravieţuire. Nici mie nu-mi plac toţi aceşti indivizi sicofanţi. Înţeleg cât de greu îţi este şi cât de mult efort faci pentru a le suporta inepţiile. Spui că este un semn al unei vieţii irosite şi a unui plictis îngrozitor care te-a făcut să capitulezi înainte de vreme. Îmi spui că niciodată nu ai prea iubit astfel de întâlniri, cu atât mai mult cu cât eşti la o vârstă când vrei să-ţi păstrezi timpul doar  pentru tine. Nu crezi că asta ţi-a alimentat permanent orgoliul şi mândria?

 

 

 

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.