Opinie • Sistem bătrân cu oameni tineri

Suntem adesea în situaţia de a promova sau a produce valori. Stimulaţi mai mult sau mai puţin, ni se spunea că e nevoie de valori. Iar goana aceasta după titluri, valori, embleme sau ce-or mai fi, duce, inevitabil, la contrafacerea lor. Când se iveşte vreuna autentică, toţi încearcă să şi-o însuşească ori să se folosească de ea, dar aproape nimeni nu are bunul-simţ să o recunoască sau să întreprindă ceva pentru a o menţine cel puţin la acelaşi nivel sau pentru a o păstra, fie aceasta elev, profesor, manager sau altceva. Inutilitate a autenticului sau inflaţie a contrafacerilor?

Observăm adesea că nu sunt luaţi în seamă decât cei care dau din coate, iar aceştia nu pot fi decât unii care au spatele asigurat, cum se spune. Cineva citise şi împărtăşea următoarea idee: pe om nu-l modelează decât frica şi interesul. Paradoxal, pe cei modeşti începe să-i modeleze, în ciuda verticalităţii lor morale, în această perioadă de cumpănă socială, frica de ţesăturile inextricabile ale celor modelaţi de interesele lor meschine şi, totuşi, limitate.

Am putea spune că acest fapt este un apanaj al conflictului dintre generaţii ce duce la nerecunoaşterea tinerilor. Dar nu ar fi pertinentă constatarea, chiar şi pentru simplul motiv că parvenitismul acesta în avalanşă se înregistrează mai cu seamă în rândul tinerilor. Un alt paradox este că aceia mai în vârstă asistă neputincioşi la prăbuşirea sistemului. Îi acuzăm că îşi urmăresc şi ei interese mărunte(postpensionării) sau că şi-au epuizat energiile, ori îi respectăm de partizanat cu impostorii. Dar cred că adevărul este că, luându-li-se prerogativele puterii, sunt marginalizaţi, înlocuiţi cu uşurinţă, consideraţi inutili. Sunt preferaţi, nu de puţine ori, tineri incompetenţi, semidocţi, în locul vârstnicilor competenţi , pentru simplul fapt că vor şi ei o pâine, iar dacă e dublă, cu atât mai bine. În popor există o vorbă care nu sună plastic, dar e adevărată: „Când eşti în treabă toţi te-ntreabă, când nu …” (se subînţelege).

Considerăm adesea oamenii în virtutea a ceea ce sunt, poate modelaţi şi noi înşine de interes. Dar fiecare om este o istorie…individuală, indiscutabil, şi colectivă dacă a fost dascăl şi de pregătirea lui profesională s-au legat generaţii întregi de elevi. Uităm cu prea mare uşurinţă acest lucru şi ignorăm tocmai atunci când trebuie să glorificăm Numai timpul consacră valorile, nu însă şi oamenii…

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta