Opinie • Soldă-Sensul şi originea noţiunii

SOLDA este suma bănească plătită unei persoane care se angajează a sta la dispoziţia angajatorului în orice moment, 24 de ore din 24, 365 de zile ale anului din 365. Cel aflat în soldă nu poate pretinde plată pentru ore suplimentare şi nici nu-l poate refuza pe angajatorul care îi încredinţează o misiune (activitate) ce face parte din obiectul muncii sale, indiferent de natura, durata, pericolul şi locul de desfăşurare a activităţii respective. În schimbul acestui angajament, beneficiarul îi asigură permanent, în mod gratuit, celui aflat în solda sa condiţiile de muncă necesare, cazarea, hrana, asistenţa medicală, precum şi un venit sigur după expirarea duratei de desfăşurare a unei astfel de categorii de servicii, respectiv pensia, unele facilităţi fiscale şi asistenţa medicală gratuită, pe toată durata vieţii.

Un astfel de sistem de relaţii a apărut încă din antichitate, în special pentru asigurarea efectivelor necesare purtării războaielor, dar şi pentru paza conducătorilor statului. Pe timpul Imperiului roman, sistemul a cunoscut o perfecţionare apreciabilă, fiind reglementat prin legi specifice, pe baza cărora erau încadrate unităţile şi marile unităţi de trupe (cohorte, legiuni, armate) destinate a purta războaie în numele statului roman. Apogeul reglementărilor a fost atins pe vremea împăratului Iulius Cezar, când imperiul a cunoscut cel mai ridicat nivel al dezvoltării şi măreţiei sale. Atunci, militarii erau plătiţi cu bani ce aveau valoare pe tot cuprinsul imperiului (soldi), de unde denumirea modernă de soldat, dar şi noţiunea de “soldi”, în sensul de bani, în limba italiană. Militarii romani, încadraţi în unităţi şi mari unităţi permanente, dislocate pe întreg teritoriul imperiului, atunci când terminau serviciul din motive de vârstă (30 – 40 de ani) sau de sănătate (bolnavi, răniţi etc), aveau dreptul la o bucată de pământ, fie în zona de dislocare, fie în zona de origine (dacă era pe teritoriul imperiului roman), ori în altă parte a imperiului, unde se puteau stabili permanent. În funcţie de condiţiile şi posibilităţile locale, primeau şi diverse ajutoare materiale (vite, unelte agricole etc), dar şi diplome care atestau că sunt oameni liberi şi nu puteau fi transformaţi în sclavi, ei şi urmaşii lor.

Pe teritoriul României, acest sistem a fost cunoscut prin intermediul turcilor, care işi plăteau militarii permanenţi (ieniceri, spahii) cu „lefe” (de unde leafă, lefegiu), sistem similar cu cel roman.

În România, de la unirea principatelor, când a fost creată şi o armată unitară, a fost adoptat sistemul soldei, adică plata pentru militarii care erau permanent în serviciul ţării. Tot atunci, a fost legiferat şi sistemul de pensionare a militarilor. Atât soldele, cât şi pensiile militare erau plătite de Stat, de la buget, militarii fiind scutiţi de impozit şi de contribuţii pentru pensii.

Până acum, Armata română a beneficiat de acest regim, respectiv, militarii au primit soldă, nu salariu, au program nelimitat, au asigurată asistenţa medicală gratuită, pentru ei şi familiile aflate în întreţinere, atât în perioada de activitate, cât şi după ieşirea la pensie. Din acest motiv, soldele şi pensiile militare sunt plătite direct de la bugetul de stat.

Acest sistem este practicat în marea majoritate a statelor lumii

În România, situaţia militarilor, din acest punct de vedere se bazează pe normele constituţionale în materie, care definesc clar rolul şi locul Armatei în cadrul sistemului social. În cest sens, art. 118 precizează: „Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale” Din această precizare rezultă clar că armata nu este în subordinea guvernului.

Constituţia încredinţează conducerea forţelor armate preşedintelui, art. 92(1), precizând că: „Preşedintele României este comandantul suprem al forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al C.S.A.T.”. În această calitate, el este răspunzător şi de îndeplinirea de către Armată a îndatoririlor pe care Constituţia i le atribuie, respectiv pentru asigurarea tuturor condiţiilor ca atât forţele active ale Armatei, cât şi cele de rezervă să fie gata în orice moment pentru a-şi îndeplini misiunile în slujba societăţii şi a asigura toate garanţiile stabilite de Constituţie în sarcina ei, dar şi asigurarea obligaţiilor ce revin societăţii faţă de această instituţie, adică garantarea plăţii cheltuielilor pentru personal, pentru sănătatea acestuia, inclusiv pentru pensionari, fapt pentru care cheltuielile cu personalul nu sunt incluse în bugetul de salarii pentru sistemul public, iar pensiile nu sunt incluse în bugetul asigurărilor sociale.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta