Opinie • Struţo-cămila românească

Cu 20 de ani în urmă nu-mi puteam imagină că ar putea fi loc pentru o înţelegere politică între PNL şi PSD. Între partidul liberal, renăscut din cenuşa istoriei după ani grei de prigoană şi chin în care membrii săi au fost hăituiţi, prigoniţi, înfundat închisorile, şi un  partid construit pe baza rezervei de cadre ale fostului regim comunist. Astăzi acest acord politic este posibil. Mai mult, în baza acestui acord cele două formaţiuni politice se pregătesc să guverneze împreună România.

La acest moment, nu ştim dacă coaliţia împotriva lui Traian Băsescu va avea câştig de cauză. Dacă liberalii şi social-democraţii vor reuşi să-i aplice lovitura de graţie lui Traian Băsescu. Avem exemplul cu suspendarea, când actualul preşedinte a reuşit să recâştige puterea datorită votului dat de români. Şi de această dată, Traian Băsescu mizează tot pe voturile românilor şi nu pe înţelegeri pe care le fac partidele şi liderii politici. Are de partea sa rezultatul votului pentru referendumul ce vizează trecerea la un parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari. Este referendumul pe care l-a propus şi care vizează, în opinia sa, reformarea clasei politice. O reformare pe care, spune Traian Băsescu, nu o doreşte, nici PSD-ul, nici PNL-ul. Să fie oare aceasta cartea câştigătoare a unui personaj politic care a reuşit să coalizeze aproape întreaga clasă politică împotriva sa? Nu ştim. Votul de peste două săptămâni ne va arăta dacă Traian Băsescu are dreptate sau nu.

O perdea de fum

Cert este că prin prezenţa sa în fruntea statului, Traian Băsescu a deranjat multă lume. A făcut lucruri pe care nici un alt preşedinte de pupă 1989 nu le-a făcut. Şi-a făcut numeroşi duşmani. Unii dintre ei oameni cu mare influenţă în cadrul societăţii româneşti. Şi-a îndepărtat şi o parte dintre cei care i-au fost prieteni sau pe cei care au crezut, la un moment dat, în el. Acum pare un om singur. Proiectul creării unui mare partid de dreapta a eşuat. Liberalii, cei care ar fi trebuit să facă parte din acest proiect s-au îndreptat mai degrabă către social-democraţi, spun ei, pentru a-şi păstra identitatea doctrinară şi pentru a guverna ţara în folosul şi spre binele românilor. Mie teamă că în acest moment aveam de a face cu o mare manipulare populară. Că tot acest joc, organizat şi pus la cale de partide, nu este decât în folosul lor şi nu al românilor. Că nimeni nu vrea să facă o schimbare de fond a societăţii româneşti. Că nimeni nu-şi doreşte cu adevărat să ducă România într-o zonă a ţărilor cu adevărat democratice ale Europei. Marile probleme ale societăţii româneşti rămân. Ele sunt vânturate de oamenii politici doar în campaniile electorale. În rest, Dumnezeu cu mila. Ajunşi la putere, politicienii îşi văd de treburile lor. Ce contează dacă sunt micşorate impozitele, dacă pensionarii au bani de medicamente sau cineva se gândeşte câte locuri de muncă va crea, toate astea sunt doar obiect al propagandei de partid. Mă tem ca şi această coaliţie nu este decât o perdea de fum în spatele căreia se vor ascunde toţi cei care sunt certaţi cu legea, toţi baroni, toate lichelele din politica românească, toţi farsorii şi trişorii. Ei vor să pună mâna pe putere. Ei nu vor binele românilor, aşa cum clamează la televizor. Şi nu pot să nu mă întreb, ca un constant şi umil observator al vieţii noastre publice, ce va face Crin Antonescu şi băieţii aceia din fruntea PNL, vor preda partidul la cheie domnului Iliescu, adică tocmai aceluia care prin anii 1990, imediat după Revoluţie, îi cocoşa prin Piaţa Universităţi şi trimitea minerii să le devasteze sediile şi să rupă oasele celor care au îndrăznit să strige „Jos comunismul”? Se pare că da.

Aş vrea să cred însă că în PNL nu sunt doar oameni de talia lui Morega, Fenechiu, Orban şi mulţi alţii. Că partidul acesta nu s-a rupt definitiv şi irevocabil de trecutul său. De principiile sale. De doctrina liberală. Că partidul acesta care a făurit România Modernă mai are încă demnitatea de a lupta pentru această ţară. Aş vrea să cred că urmaşii Brătienilor nu sunt doar o gaşcă de băieţi puşi pe căpătuială. A invoca interesul naţional şi binele românilor întorcând tu însuţi spatele principiilor democratice. A te situa pe poziţii de război, de luptă constantă împotriva chiar şi a propriilor valori, doar pentru a satisface orgoliul unui sau altuia, nu-i o soluţie. Cred că poziţia liberalilor, în această conjunctură, va fi taxată chiar de propriu electorat. Liberalii autentici nu au votat pentru ca Antonescu să-l sprijine pe Geaonă. Au votat pentru că au crezut în el şi în visul său. Dezamăgirea ar putea să aibă efecte inverse, iar votul lor în cel de-al doilea tur de scrutin să meargă către Băsescu şi nu la Geoană. Poate greşesc. Mă înşel. Poate că Antonescu va reuşi să-i convingă pe cei care l-au votat. Poate, chiar, acest proiect în centru căruia este aşezat ca sfintele moaşte, Klaus Johannis, neamţul de la Sibiu, este unul valabil! Că lucrurile nu vor degenera după alegeri! După ce aceşti oameni îl vor fi văzut pe Traian Băsescu plecând cu coada între picioare de la Cotroceni! Îl vor fi văzut plecat pe mare, departe de zumzetul politicii româneşti! Ce vor zice aceşti lideri politici când lucrurile se vor rupe la putere? Când vor apărea nemulţumirile şi neînţelegerile dintre parteneri? Când unii vor părăsi puterea, iar alţii vor rămâne (nu spun cine!)? Putem anticipa. În orice caz, cu sau fără Băsescu, viaţa politică românească rămâne la fel de neserioasă. Circul politic va continua. Va căpăta alte forme. Alte valenţe. Gloriile politice de azi vor trece, în schimb, vor rămâne năravurile, obiceiurile, tradiţiile noastre, balcanismul nostru. Suntem incapabili să construim ceva temeinic. Ceva care să dureze. Ne împăcăm prea uşor cu un destin tragic într-o perspectivă istorică de ţară nematurizată politic.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta