Opinie • Subiecte „tari”… de campanie!

Forfota din jurul candidaţilor devine, pe măsură ce se apropie ziua alegerilor, tot mai asurzitoare. Fiecare candidat clămpăne pre limba lui despre lucruri ce nu au de a face cu vreun proiect pentru România. Marile teme de dezbatere lipsesc. Lumea trăncăneşte. Trebuie să recunosc că tot ceea ce spun poate fi doar o impresie. Mă pot înşela, însă, în toate apariţiile lor publice, candidaţii sunt preocupaţi de probleme minore ce vizează mai ales partea adversă. Programele electorale, cu care s-au înscris în cursă, sunt aproape ignorate. Vag se fac aprecieri  privind, de pildă, reformarea statului. Nimeni, dintre cei care-i intervievează pe candidaţi, nu-i întreabă despre declaraţiile ce au ca mesaj depolitizarea administraţiei

publice sau despre constituţionalitatea unor acte întreprinse de preşedinte în timpul exercitării mandatului. Explicaţia e simplă, fie că e vorba de preşedintele în exerciţiu, fie că vorbim despre aspiranţii la fotoliul de preşedinte, toţi sunt prinşi în acelaşi malaxor al promisiunilor neonorate.

Aşa cum spuneam, preocuparea majoră a candidaţilor şi a celor care sunt angrenaţi în campania electorală, a partidelor politice, este lovirea adversarului, slăbirea forţelor sale potenţiale în sensul manipulării maselor. Bătălia pentru putere este dură, nelipsind atacurile murdare, dezvăluirile de senzaţie făcute de o presa partizană, incitările. În acest moment nu văd nici o diferenţă faţă de campaniile precedente. Fraudare alegerilor rămâne o temă de actualitate chiar şi în contextul în care ani de-a rândul nimeni nu a putut-o dovedi. Trebuie spus că timpul dintre două campanii electorale este folosit de reprezentanţii partidelor politice din opoziţie pentru a strânge dovezi incriminatorii împotriva celor aflaţi la putere. Chestiunea se repetă şi atunci când cei aflaţi în opoziţie ajung la putere. Slavă domnului, aceste dovezi există din abundenţă, numai că nimeni nu a catadicsit să ţină cont de ele. Presa a făcut mereu dezvăluiri despre oameni şi fapte ce ţin de corupţie. Instituţiile abilitatea cu cercetarea şi condamnarea acestor fapte, politizate până în măduva oaselor, au dat dovadă de slăbiciune în această privinţă. Legile au fost ajustate pentru a servi acestor interese de partid sau de grup. Neconcordanţele ivite între instituţii au devenit o obişnuinţă. În multe situaţii sau impus regulile făcute de anumite grupuri de presiune. Statul de drept a devenit un pacient tratat cu indiferenţă de aceia care ar fi trebuit să-i aplice tratamentul adecvat. Cei care au încasat nota de plată am fost noi, cetăţenii cu drept de vot. De fiecare dată având reacţii întârziate sau lipsind cu desăvârşire. Aşadar, vrând nevrând, ruptura dintre electorat şi clasa politică s-a produs. Votul uninominal a dovedit, de fapt, că între cetăţeni şi politicieni s-a căscat o prăpastie. Între timp, peste toate astea s-a suprapus criza economică şi morală a societăţii. Nu poate fi ignorat faptul că în România ultimilor ani s-a aşternut tot mai greu sentimentul de nesiguranţă. Că sistemul de sănătate a dat mereu rateuri. Că educaţia este la pământ. Tot mai mulţi români iau drumul străinătăţii pentru a-şi salva familia de la un dezastru ce se anunţă iminent. Că România este, practic, guvernată cu jumătăţi de măsură, dacă nu, chiar neguvernabilă. În acest context, candidaţii la preşedinţie se atacă reciproc, asmuţind unii împotriva celorlalţi armatele de mercenari din mass-media. Subiecte „tari” răsar precum ciupercile după ploaie. Cu sau fără argumente, în diverse publicaţii partizane apar articole „incendiare” despre unul sau altul dintre candidaţi, despre unul sau altul dintre susţinătorii politici ai acestora. Nici Gorjul nu este ferit de astfel de fapte. N-am să vorbesc despre ele întrucât ele sunt bine cunoscute din presa cotidiană. N-am să vorbesc nici despre cât de independentă sau cât de bine documentată este aceasta, pentru că lucrurile sunt bine ştiute, dezvăluirile pe care publicaţiile respective le fac nu sunt, în multe privinţe, rezultatul unei munci de investigare jurnalistică, sunt mai degrabă dovezi ale preocupărilor pe care unii dintre liderii politici le au faţă de adversarii lor. Nu comentez nici valoare de adevăr ale acestor dezvăluiri, atâta timp cât ele sun rodul unor fapte ce ţin de acţiuni cu caracter de răzbunare, care, din nefericire, nu duc la nici un rezultat în plan juridic. Mai mult, alcătuirea unor dosare „de cadre” este o practică veche ce ne aminteşte de metodele de investigare ale fostei securităţi. Ele sunt folosite cu scopul de a compromite pe cineva, de a-l scoate în afara vieţii publice, şi, în ultimă instanţă, de a-l distruge ca om politic. Condamn, însă, deformarea cu bună ştiinţă a realităţii ca şi punerea necondiţionată a unor jurnalişti în slujba unor personaje politice „dubioase” din punct de vedere moral şi juridic. Este, dacă vreţi, un act de minimă decenţă, ca să te apţii de la a da curs unor iniţiative care au un caracter subversiv, iar dacă tot o faci trebuie să îţi asumi o investigare până la capăt a faptelor, spunând până la capăt adevărul. În occident, astfel de tratamente ar compromite definitiv o publicaţie ca şi pe cel care se complace în astfel de jocuri murdare. Rămân, totuşi, la părerea că toate aceste „dezvăluiri” sunt rodul unor „scăpări” din partea unor indivizi interesaţi să câştige puterea prin cu totul alte mijloace decât cele fireşti, democratice. Ele pot viza inclusiv activitatea unor instituţii al căror obiect de activitate este chiar apărarea interesului naţional. De multe ori, însă, toate astea nu sunt decât perdele de fum. Cei care fură din banul public o fac cu legea pe masă. Asta nu înseamnă însă că nu trebuie cercetată temeinicia încheierii unor contracte în care este vorba de mulţi bani publici ce ajung în contul unor firme şi oameni apropiaţi celor aflaţi temporar la putere. Metodele de furt şi jaf sunt deja clasice. Folosirea mijloacelor aparţinând statului pentru atingerea unor scopuri partinice sunt arhicunoscute. Cert este doar faptul că de 20 de ani aceste lucruri se întâmplă numai că nimeni nu a luat vreo măsură pentru ca ele să fie stopate. N-ar trebui să ne mai mire faptul că,  autobuzele angajate de anumite firme cu societăţi de stat din domeniul minier şi energetic sunt  folosite de democrat-liberali pentru transportul mulţimii la diverse mitinguri electorale, atâta timp cât ele au fost folosite şi de liberali sau social-democraţi când aceştia s-au aflat la putere. Sau că anumiţi acoliţi ai partidului de guvernământ încheie contracte avantajoase, însumând sume mari de bani, cu aceleaşi societăţi de stat. Ele sunt în logica acelora care se văd stăpâni peste averea statului, ignorând totul, de la lege până la frica de dumnezeu. Atâta timp cât nici o instituţie nu face lumină în hăţişul acesta de fapte de corupţie, toate „dezvăluirile” acestei campanii electorale pot rămâne fără efect în plan public.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta