Opinie • Sunt un nesimţit!

Focus grupurile care îi învaţă pe candidaţi cam ce-ar mai vrea românul să audă în campania electorală, au scos la iveală o nouă suferinţă populară – lipsa de bun simţ… Şi, dintr-o dată, candidaţilor li s-a aprins beculeţul roşu al necesităţii de bază a românilor: bunul simţ.  După ce guvernele de până acum au rezolvat tot ce era de rezolvat, au ridicat nivelul de trai, au făcut oraşe curate, drumuri, şcoli, spitale, au pus capăt tuturor suferinţelor românilor (SIC!), iată, frate, a mai rămas o problemă care trebuie neapărat descâlcită, bunul simţ la români. Frământarea care strică somnul întregii clase politice, care le tulbură liniştea, cafeaua de dimineaţă, whiskyul de prânz şi sexul de noapte, iată, a devenit obsesie politică naţională.

O soluţie ar fi s-o rezolvăm cu o ordonanţă de Guvern… Simplu, ordonăm ca de la data de întâi, tot românu’ trebuie să dea dovadă de bun simţ! Numai să nu uitaţi să daţi şi normele de aplicare, ca să ştim cam cum trebuie manifestat bunu ăsta simţ… Şi, mai ales, faţă de cine…

Dar, focus grupurile alea şi armatele de consilieri de campanie care-i şterg la fund pe candidaţi şi le pun sloganele-n gură, le-au explicat oare şi cam care ar fi cauza lipsei de bun simţ la români? Ori poate că aşa ne-am născut, o fi un defect genetic, şi-atunci nu mai are rost să ne agităm…

Le explică, oare, cine a cultivat de 20 de ani încoace – cu obstinaţie – prostul gust, hoţia, minciuna, abuzul, până la urmă, toate acestea însemnând lipsă de bun simţ?

De la cine să fi luat exemplu şi poporul ăsta? De la aşa-zisele dezbateri de idei în care singura preocupare este să-şi exhibe mitocănia, prostul gust şi să arate cine-i mai vocal? Sau cine-i mai miştocar, mai popular? De la hlizelile retardate prin programe de televiziune la fel de retardate,  difuzate de posturi de mahala? Pe câţi dintre ei i-aţi văzut în emisiuni elitiste, pe câţi i-aţi văzut la “Profesioniştii” Eugeniei Vodă sau la TVR Cultural? Câţi dintre ei vin la premierele de teatru, la lansări de carte, la expoziţii, la saloane de artă? Că, de la sindrofii de doi lei şi de la bâlciuri sunt nelipsiţi. Acolo e poporul de la care se cere bun simţ?

Permiteţi-mi să mă adresez acum direct acestor domni… Ce cultivaţi de 20 de ani, asta aveţi! Şi asta vreţi de fapt să aveţi! O turmă de popor care să nu mai reacţioneze decât emoţional, stimulată vicios şi glandular, o gloată care nu trebuie decât să consume şi să-şi plătească birurile ca să aveţi voi ce fura.

Să nu ne-nvăţaţi voi ce-i bunul simţ, că poporul ăsta a avut bun simţ de când se ştie, voi l-aţi stricat şi l-aţi făcut să fie ce nu e, să gândească cum nu gândea şi să devină ce nu voia să devină…

Aveţi curajul să priviţi în ochi un ţăran din Apuseni care-şi scotea căciula şi se descălţa înainte de a intra în Primărie, din bun simţ? Aveţi tupeul să cereţi bun simţ unei ţărănci din Moldova care, din sărăcia ei, duce de mâncare pelerinilor la mânăstire sau bătrânei de 80 de ani din Mureş care a găsit pe stradă o borsetă cu 5.000 de euro şi a dus-o la Poliţie? Câţi dintre voi v-aţi grăbit să vă duceţi să vă pozaţi cu ea şi să-i daţi o sută de lei, aşa ca să se vadă că încurajaţi cinstea, omenia şi bunul simţ?

Faceţi voi ce trebuie, fiţi corecţi, morali, încercaţi să nu mai mâncaţi căcat toată ziua la televizor şi pe urmă mai vorbim şi de bun simţ… Hai, sictir! Pe limba voastră ca să înţelegeţi! Că oamenii de bun simţ mă vor ierta pentru limbajul ireverenţios şi pentru această acută criză de lipsă de bun simţ…

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta