Opinie • Teatru absurd
Evenimentele politice ale ultimelor luni au transformat România în cea mai mare scenă de spectacole şi pe români într-un popor de spectatori privind cu gurile căscate la cea mai proastă piesă a ultimelor două decenii. Un spectacol care pare că nu se mai termină niciodată, în care scenariul se modifică de la o zi la alta, iar fiecare actor are câte un regizor personal, în totală disonanţă cu ideea generală a piesei. Deşi se jură că piesa e scrisă şi jucată pentru spectatori şi în numele lor, joaca asta e doar un teatru ieftin, numai pentru ei şi pentru spectatorii de la loja oficială. Sala, stalul, balcoanele, ţugulănimea, pot să fluiere, să aplaude, să ovaţioneze, chiar şi să doarmă.
Un teatru al absurdului reluat zi de zi, dornic de a bate recordul lui „Tânăr şi Neliniştit” la numărul de episoade şi de întorsături de situaţie. Moţiunea, nemoţiunea, căderea guvernului, schimbarea, toate, prilejuri de duete fierbinţi, dar şi de monologuri, de scene de grup, cu actorii cântând în cor: „Jucăm, stimate dom’ regizor, jucăm până ce teatrul va fi gol”.
Cu atâtea reprezentaţii, timpul nostru – şi-aşa limitat – ne lasă cam puţine opţiuni în rest. Şi,... latini, slavi, germanici sau balcanici, tuturor ne place teatrul, ne place să ne lăsăm duşi de măiestria sau, din contră, de grobianismul replicilor, mai mult, să povestim şi să comentăm a doua zi spectacolul de cu o seară înainte. Să discutăm în contradictoriu şi chiar să sărim la bătaie dacă interlocutorul a văzut piesa din alt unghi, sau a ieşit la pauză.
Că grotescul spectacol impresionează, face prozeliţi sau declanşează antipatii, nici nu mai are importanţă... Încet-încet, spectatorii devin atât de ocupaţi că toată viaţa de zi cu zi trece pe planul doi, iar munca la „etcaetera”...
Din păcate, actori, autori, regizori, nu vor intra niciodată în adevărata carte de istorie a artei, pentru că nu sunt decât nişte nenorociţi de cabotini care joacă în telenovele răsuflate. Şi asta se va întoarce grav împotriva tuturor după ce se va încheia stagiunea.
Social Bookmarking













Legaturi (NE)primejdioase