Opinie • Un dig pentru liniştea noastră

Ca de obicei, şeful statului s-a trezit din somnul raţiunii şi şi-a vărsat paharul şi toată furia acumulată, din cauza presei, împotriva bieţilor sinistraţi. Cum de s-au gândit amărâţii să genereze atâta scandal şi să-l arate pe preşedinte cu degetul şi să arate că în 20 de ani de democraţie nu a fost cucerită nicio redută din mirajul epocii “Să trăiţi bine!” promisă de regimurile conduse de Traian Băsescu?!

Fie că a fost vorba de guvernări galbene, roşii sau portocalii. Pentru că Traian Băsescu le-a încercat pe toate: şi cu liberalii lui Tăriceanu şi cu pesediştii blamaţi ai lui Iliescu, însă visul său a fost partidul unic, portocaliu, care să toace „la nervi” ciolanul, ca o răzbunare pentru anii de opoziţie şi de frustrări ce au fost până în 2004 şi 2008. Căci ce este mai dulce şi mai portocaliu, decât ciolanul pe care îl savurezi singur, căruia îi extragi, de unul singur, fără să îl împarţi cu nimeni, măduva dulce. Din nefericire, termitele portocalii, consumatoare de Teachers, prin reprezentantul lor, măduva suptă provine şi din ciolanele celor care i-au votat în ultimii ani. Dacă nu o să le lase şi lor ceva de ros s-ar putea să fie din ce în ce mai multe sicrie în glia patriei.

Cine a îndrăznit…

Cine a pus viitura aceasta moldovenească în drum, tocmai acum când Traian Băsescu a prins ultimul mandat şi avea nevoie de linişte, să îşi soarbă calm paharul de tărie, în timp ce se conversează cu Elena Udrea pe tema găurii din imaginea României? Tocmai când se pregătea să îşi doboare recordul personal şi să devină, pe lângă întâiul cârmaci, şi întâiul colecţionar de dopuri cu iz de esenţe tari. Măcar să consume produse accizate şi nu de contrabandă, să mai achite şi muşchii lui portocalii ceva lovele la bugetul de stat.

Cine a îndrăznit să deranjeze dosul prezidenţial din jilţul de la Cotroceni şi l-a făcut să îşi iasă din minţi, dacă mai are, şi să se deplaseze la nişte amărâţi de românaşi de-ai săi? Oameni simplii, cu apa la gură, care fac şi ei politică aşa cum aud la tv, dar care nu şi-au pierdut niciodată simţul realităţii, chiar dacă au mai dat câte o halbă peste cap, aşa cum au văzut şi ei, tot la televizor, la şeful statului. Pe vremea când trosnea pahare cu alde Jiji Becali. Nu cumva sinistraţii sunt un pericol pentru siguranţa statului? Ei cu viitură cu tot şi cu Dunărea albastră ar trebui trecuţi prin CSAT şi ghilotinaţi la libertăţi şi drepturi, printr-un pui de lege. Dunărea asta şi Siretul, alături de presă ar trebui îndiguite şi ţinute sub control. Căci tragedia sinistraţilor nu ar fi creat drama dosului prezidenţial, dacă presa nu ar fi relatat în detaliu de la faţa locului, de sub apă. Cum a plecat apoi tunând şi fulgerând printre sinistraţi şeful statului, speriat că între atâtea valuri gâtlejul portocaliu este tot uscat. Cum s-a răstit el, mesianic, la autorităţile locale, cu “mă”, “bă” şi “bună”, cu accentul de căpitan la 15 ani, ajuns om mare şi şef peste toate ambarcaţiunile. Cum îndrăznesc aceşti sinistraţi insensibili şi lipsiţi de bun simţ şi patriotism şi de case să îi pună întrebări lui Gâtlej uscat şi să îi declanşeze sevrajul?

Dig contra nesimiţirii

A tunat: statul nu le mai face case sinistraţilor că nu mai are cu ce: o să le trimită doar materialele de construcţii. Cine nu are bani să se apuce de lucru, poate să le vândă şi să bea, să prindă curaj pentru încă o legislatură; să spere că un dig contra nesimţirii va fi construit de partide şi în politica românească.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta