Opinie • Un glonţ suficient de mare

Nouă cine ne dă zilele înapoi? Zilele care au trecut în ultimii 20 de ani. Zilele în care am trăit curbe şi generaţii de sacrificiu şi am avut parte de curele strânse în jurul coloanei vertebrale. Cine ne returnează copilăria şi tinereţea? Pe noi cine ne mai scoate la pensie, cine ne mai oferă egalitatea de şanse? Cine ne mai spune că vom trăi bine şi mai bine? Cine ne va mai spune despre România socială, despre investiţiile străine sau despre Pepsi la litru şi despre Nea Nicu? Nouă când ne va ajunge salariul cât cel din Europa Occidentală? Noi când vom avea suficienţi bani să ne plimbăm prin Europa? Când vom fi şi noi mândri că suntem români? Când se va întoarce Matelotul pe corabia unde i-au mai rămas câteva butoaie de rrom de contrabandă? Cine ne mai invită şi pe noi la nişte alegeri libere şi democratice? După termitele roşii, galbene şi portocalii o mai fi rămas ceva fonduri pentru niscaiva pâine şi circ?

Noi cei care urmăm şi care nu ştim dacă suntem sau vom fi generaţii de sacrificiu vom prinde un pic de democraţie, un pic de pâine şi circ?

Noi bebeluşii de astăzi, născuţi din părinţi decreţei vom avea şansa de a ne facem familii, vom avea nesperata mândrie de a fi şomeri români? O să mai rămână şi pentru noi ceva ajutoare de şomaj? Noi cei din ultima linie de azi care nu suntem înregimentaţi politic vom mai prinde şi noi ceva ciolan, funcţii, posturi, vile, păduri, licitaţii, luciu de apă, maşini scumpe, neveste tunate sau soţi cu mucii-n freză, să ciugulim şi noi din esenţa vieţii de român? Oare vom apuca şi noi ziua în care vom avea destui bani pentru un bilet peste hotare, să simţim şi noi ruşinea de a fi român, să fim scuipaţi, alungaţi, împărţiţi în tabere de refugiaţi, umiliţi, bătuţi, alergaţi cu pistolul, împuşcaţi în cap pentru că suntem români?

Ce garanţii ne oferă actuala clasă politică că vom apuca şi noi un loc de veci decent sau o pereche de cartofi sau o pungă de colivă? Ne va veni şi nouă celor din pătura supusă de clasa politică şi românii bogaţi rândul la evaziune fiscală, la delapidare, la un mandat de deputat sau de senator? Când vom putea face şi noi un accident pe trecerea de pietoni, când vom putea clona carduri şi să nu facem puşcărie? Vom avea oare şansa de a vinde şi noi flota ţării? Se va putea întoarce roata şi ne urcăm şi noi băuţi la volan, după o băută cu Jiji, să simţim beţia puterii? Când ne vom face şi noi mineritul nostru, vom putea privatiza şi noi resursele minerale, să ne luăm tainul? Ne va veni şi nouă celor simpli rândul la niscaiva tunuri sau tunuleţe imobiliare? Ne vom permite şi noi la un moment dat să tapetăm cu bani fruntea soioasă a maneliştilor? Vom avea oare ocazia de a cerşi sub Tour Eiffel?

Oare vom avea şansa de a lua şpagă suficient de mult, încât să nu mai avem ce face cu banii şi să serbăm ziua de naştere a soţiei la Monte Carlo? Vom apuca ziua în care ne vom scoate milioanele de euro în conturile din Elveţia? Vom prinde oare momentul în care vom fi făcuţi şefi sau directori, fără să ne pricepem la domeniul peste care am fost puşi să conducem?

Când ne va veni şi nouă rândul să furăm din medicamente, din hrana bolnavilor, din bugetul statului, din ajutoarele sociale, din rezerva de teren a primăriei? Când ne vom trage echipă de fotbal pe sub mână, să scăpăm de DNA? Vom prinde ziua în care vom putea avea propriile noastre ANI şi DNA? Va veni vreodată ziua în care să realizăm ce înseamnă un român autentic? Unul care să nu fure din propria casă şi unul care să nu îşi taie singur creanga de sub picioare? Ce facem până atunci? Cine ne dă viaţa furată înapoi? Ce glonţ este suficient de mare pentru a face atâta dreptate?

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta