Opinie • Un măgar cu pielea-n băţ

După liniştea şi ghiftuila pascală, viaţa îşi revine încet-încet la normal. Gata, românii pot cugeta în linişte la ale lor, distracţia s-a terminat. S-au terminat şi banii, aşa că, începând de azi, devenim apţi să planificăm cum cârpim găurile din bugetul familiei, devastat cu sălbăticie de tonele de mici şi chintalele de vin. Și, cum prima regulă ca să faci bani este să nu-i cheltuieşti pe ăia pe care-i ai, analizezi ce cheltuieli imediate poţi evita. Normal că primul pe care intenţionezi să-l ţepuieşti e statul. Dacă ai amânat cu graţie impozitele pe casă şi maşină, ignorând superior şi elegant reducerea de 10 %, cercetările pe care le faci întru eludarea altor impozite încep să-ţi dea fiori reci pe şira spinării. Descoperi, de fapt, că România, pe lângă ţara tuturor posibilităţilor este şi ţara tuturor taxelor. La atâtea recorduri europene, se adaugă, iată, unul samavolnic. Cele mai multe taxe şi impozite din Uniunea Europeană le găseşti, unde altundeva, decât în raiul birurilor – România?!? Invenţiile şi inovaţiile în materie de a stoarce banii contribuabililor depăşesc orice imaginaţie. Ce minţi bolnave din Prahova pot inventa taxa pe orar? Adică, dacă ai un orar după care îţi desfăşori activitatea, ceea e pare cel puţin firesc, plăteşti 200 de lei. Administraţia Mazăre a fost şi mai inventivă. Firmele din Constanţa şi Mamaia plătesc taxa pe linişte. De la 1.000 la 16.000 de lei noi, în funcţie de, probabil, cât de gălăgioase sunt. Dacă măsura are un aspect corectiv, deşi mă-ndoiesc, poate fi bună.. Însă, dacă li se iau banii de-a valma doar de dragul de a încasa nişte bani la bugetul local, e de-aiurea. Ideea ar fi fost profitabilă dacă s-ar aplica petrecăreţilor cetăţeni care-şi exhibă manelele în tot cartierul sau celor care merg cu decibelii maşinilor la maxim.

Apa de ploaie e şi ea motiv de taxă. Cade din cer, dar trebuie să se scurgă undeva, iar pentru „undevaul” ăla, trebuie plătit. Altfel, zic autorităţile, străzile ar fi permanent inundate când plouă... De parcă, nici n-ar fi aşa...

OK, ar zice mulţi dintre noi, plătim, dar serviciile? Și aici, apare concluzia cea mai dureroasă. Țara tuturor taxelor este ţara celor mai proaste servicii pentru cetăţeni.

Un stat samavolnic şi hrăpăreţ, întors împotriva cetăţenilor săi, este exact imaginea stăpânului idiot care îşi biciuie măgarul până când dobitocul moare. Și-atunci, rămâne doar pielea atârnată în băţ, pe care nu mai ia doi bani.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta