Opinie • Un pinguin cu gaură

Eroarea de premier pe care îl are România în momentul de faţă este creaţia lui Băsescu. Probabil că Traian Băsescu nu suporta ca un ins mai înalt ca el să rămână şef la partid. Pesemne că şeful statului suferă de complexul omului mic, fie şi de stat şi de aceea îşi alege argaţii politici în funcţie de înălţimea tocurilor. Când e vorba de subalterni, tocurile şi ciocul trebuie să fie cât mai mici, astfel încât marinarul să poată domina şi să poată domni. Când e vorba de subalterne, tocurile trebuie să fie cât mai înalte, iar pliscul cât mai larg deschis pentru a şopti vorbe dulci, mai mult sau mai puţin de duh, în timpanul prezidenţial. În ceea ce îi priveşte pe subalternii masculi ai lui Traian Băsescu, Boc este personificarea individului servil şi docil, care îşi uită materia, fie ea şi cenuşie, atunci când este luat, mai tare, la întrebări. Nu e de mirare că nu poate să iasă cu lejeritate din şabloanele notelor sale de curs, în care s-a răsclocit dreptul constituţional românesc.

Şi Napoleon era mic de stat, dar nimeni nu i-a compus un imn al pinguinului şi nu i-a cerut să plece acasă pentru că este prea slab, ineficient şi prea nătâng, ca să se afle în fruntea unui stat, fie el cu un PIB comparabil cu al unei ţări africane. Şi nu o ţară din nordul Africii, precum Egiptul, Tunisia sau Marocul, ci una precum Bostwana, unde moneda naţională poartă denumirea organului masculin românesc. Şi la valoare este la fel. Pentru a cumpăra o pâine trebuie să te duci la magazin sau la coliba de paie cu un sac de bancnote. Cu vreo câteva trilioane de bancnote din Bostwana îţi poţi cumpăra un televizor color. La noi, cu mult mai puţin poţi cumpăra câteva trilioane de voturi sau de politicieni. Totul este ieftin, totul este de vânzare. România pinguinului Boc nu mai este ţara unde  totul este atât de imposibil, încât este pus în practică. Acum tot ce părea imposibil la un moment dat a devenit posibil. Pare totuşi imposibil de crezut, dar aşa este.

Ţara pinguinului scund arată mai rău ca niciodată şi confirmă diagnosticul pus de pe vremea lui Traian şi Decebal, că ţara se conduce din inerţie. Nu e nevoie de conducători, pentru că încă de la formare e pusă pe pilot automat. Vă daţi seama ce ar putea să iasă când este scoasă pe pilot automat şi un pinguin scund apucă de volan sau de cârmă şi se opinteşte din toate aripioarele să nu intre cu ea în aisberg?

Pinguinii pe care Băsescu i-a strâns în jurul său par a fi umflaţi cu pompa şi din ei iese gazul, mai rău decât dacă ar fi consumat iahnie. Locuitorii zonelor reci ar trebui să îi fie recunoscători României pentru că ocroteşte pinguinul, acest animal în aparenţă amuzant, neajutorat şi care îşi ajută femela la clocit. Nu degeaba Boc lasă impresia că e trimis de multe ori la clocit de către ministresa lui Băse, Elena Udrea şi ea se apucă de una singură să facă slalom cu poşeta printre aisbergurile scoase în cale de opoziţia şcolărească comandată de Victor Ponta.

Elena Udrea este tipul de politician promovat pe criteriu sexual de Traian Băsescu, cel care a ajuns întotdeauna seara acasă. Din iubirea lui Băse pentru femei, cabinetul pinguinului s-a umplut de udre, plăcinte, coane riţe şi alţi pinguini cu sex masculin, deşi lasă impresia că nu poartă în buzunar moneda naţională a Bostwanei.

Termitele portocalii conduse de marinarul cu veleităţi de conducător şi pe uscat, deşi s-a convins că uscatul nu îi prieşte, de aceea îşi umezeşte des gâtul - în amintirea mărilor şi a oceanelor Terrei, a  promovat cea mai toxică şi nevertebrată clasă politică din ultimii 20 de ani. Clasa care înainte de a deraia trenul, vagonul, aruncă peste bord pensionarii şi salariaţii bugetari. Îşi arborează pe catarg sau pe gard bichinii de la ministerul turismului şi încearcă să pirateze prin apele Bosforului spre conturi din ţări mai calde. Ce o rămâne în urmă din ţara pinguinilor portocalii? Pinguinii aceştia şi când cad şi se lovesc la cap nu îşi revin. Pesemne că Boc nu s-a lovit prea tare când a căzut acum câţiva ani în emisiunea lui Andrei Gheorghe. Dar orice pinguin alunecă şi se răstoarnă, până la urmă, chiar dacă nu e prea multă gheaţă în jurul său. Depinde dacă îl mai ridică cineva. Trebuie să mai sufle ceva aer Băse în el sau să-l ducă la reşapat, că i se cam risipesc neuronii prin gaura care i-a apărut recent în bunul-simţ. E ca gaura din stratul de ozon. Se măreşte de la o zi la alta.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta