Opinie • Un tâmpit, doi tâmpiţi, şcoala românească produce faliţi!

de Ovidiu POPESCU | Vizionari: 605 | 18 Septembrie 2009 Ora: 12:03

Ce înseamnă, de fapt, educaţia, învăţământul? O investiţie pentru un viitor, o temelie pentru construcţia societăţii ce va urma, o garanţie a sănătăţii şi puterii unei naţiuni. Cine să privească, însă, lucid şi responsabil spre viitor? Ministeriabilii – mereu într-un compromis politic, dascălii – mereu prost plătiţi, elevii care speculează orice instabilitate a sistemului, sau părinţii care au avut mereu în atenţie „sfânta şpagă” ca să completeze pozitiv evaluarea cunoştinţelor odraslei. E atât de greu de priceput că lumea evoluează şi că numai cei ce privesc sănătos şi onest înainte pot ţine pasul cu progresul şi pot construi viitorul?

Ceea ce cred eu că nu s-a înţeles niciodată în aceşti 20 de ani e faptul că, şi şcoala, ca, de fapt, toate domeniile existenţei, trebuie să fie permanent concentrată pe acumulare, pe evoluţie şi pe dezvoltare, preluând şi conservând valorile trecutului, analizând obiectiv prezentul şi privind mereu spre viitor. Dacă ar fi să facem o comparaţie, poate forţată – dar este singura pe care o am la îndemână – ar trebui să o asemuim unei afaceri de succes la care se adaugă puţin câte puţin, se construieşte şi se inovează în continuu în căutarea acumulării de capital. Şi, aici, vorbim despre cel mai important capital, cel uman. Principiul este mai simplu decât Legea lui Arhimede: la cunoştinţele de anul trecut, trebuiesc adăugate descoperirile de anul acesta şi avute în vedere proiecţiile care pot aduce certitudini anul viitor. Însă, asta trebuie făcută ritmic şi conştiincios!

Sigur că limba latină sau greaca veche nu se mai poate inova, că teoremele matematicilor clasice şi geometriei sunt aceleaşi de pe timpul lui Thales din Milet... Acestea sunt, însă baze, fundaţii, temelii, pe care trebuie sprijinită noua arhitectură. Iată un exemplu concret, de notorietate, recent chiar! Apăruseră PC-urile, progresul era atât de evident şi de rapid, procesoarele calculatoarelor „îmbătrâneau” moral în fiecare an, hard-disk-urile creşteau ca Făt Frumos, iar şcoala românească avea aceleaşi programe de studiu, bazate pe Fortran şi Cobol. Orice puştan ştia să „spargă” măcar o parolă (dacă nu site-ul NASA) şi, în şcolile româneşti, datorită unor vicii de procedură nu exista în programă nici cea mai „prietenoasă” interfaţă cu utilizatorul – Windows-ul. De cât timp a fost nevoie pentru armonizarea programelor cu banala realitate? Pentru că responsabilii şcolii româneşti habar n-au avut să se „upgradeze” conform timpurilor.

„Asumaţi-vă acest dezastru”

Despre „acordarea” specializărilor şi programelor de studiu cu piaţa muncii ce să mai vorbim... Se aprobă secţii şi profile de studiu doar ca să se poată completa catedre sau „inventa” posturi pentru cunoştinţe şi obligaţii. Dincolo de cadrul legislativ, de nivelul de trai şi de presiunile politice, sociale, economice, primul responsabil este dascălul. Un tâmpit la catedră, care nu-şi face datoria, nenoroceşte tot viitorul unei naţiuni. A nu evalua corect, este, în acest domeniu echivalentul unui genocid. În orice domeniu industrial poţi să trimiţi la rebuturi un întreg lot de materiale cu vicii de fabricaţie riscând să-ţi compromiţi profiturile viitoare, însă, dacă rebutezi generaţie după generaţie, îţi trimiţi la gunoi însăşi fiinţarea ta. Oare câţi dascăli nu-şi muşcă mâinile de furie şi remuşcare privind la politicienii de azi care, poate, le-au trecut prin mâini în timpul şcolii, pe care i-au lăsat să se strecoare prin şcoală ca raţa prin baltă şi care au ajuns azi să decidă destinele unei naţiuni şi, mai grav, viitorul ei. Dacă s-ar înţelege o dată pentru totdeauna, că a fi nedrept, îngăduitor, superficial, delăsător în meseria de dascăl duce, practic, la suprimarea generaţiilor viitoare prin întreţinerea degenerării. Asta s-a întâmplat, în realitate, în ultimii 20 de ani şi aceasta este cauza principală pentru care acum, suntem în această situaţie ingrată ca naţiune. S-au „strecurat” incompetenţi în toate domeniile, mediocrii şi semidocţi în funcţii importante, acolo unde se iau decizii capitale pentru sănătatea acestei naţiuni. Asumaţi-vă acest dezastru, toţi cei care aţi păstorit învăţământul românesc în ultimii 20 de ani!

Social Bookmarking