Opinie • Veştile proaste vin la sfârşit de săptămână

Pe vremea copilăriei mele învăţasem că românii sunt un popor de oameni paşnici, toleranţi şi iubitori. Aflasem despre tradiţionala ospitalitate românească şi despre bunul simţ al românilor. Din acest motiv, aveam impresia că m-am născut într-un soi de paradis din care nu voiam să mai ies niciodată. O bună vreme am crezut în lozincile sub care regimul comunist îşi ascundea întreaga mizerie. La vârsta copilărie n-aveam cum să sesizez falsul grosolan din spatele celor care aveau să scrie istoria. Trăiam într-un ţinut idilic situat între visele mele şi realitatea crudă din jurul meu. Pe cei de lângă mine îi priveam ca pe nişte îngeri buni, generoşi şi iubitori. De abia, mai târziu, povestea avea să-mi apară în toată splendoare ei, căpătând chipul unei realităţi brutale.  

Oamenii politici de azi seamănă cu cei de ieri şi de alaltăieri, întru totul. Aproape nici o deosebire. Toţi fură, toţi mint, toţi înşeală poporul. Demagogia este principala lor armă.

Astăzi, mai mult ca niciodată, instituţiile statului, conduse de oameni politici, se dovedesc neputincioase în faţa valului de crime şi abuzuri săvârşite de un număr impresionant de persoane certate cu legea. Din acest punct de vedere sunt bine cunoscute legăturile dintre şefii acestor instituţii şi o serie de interlopi notorii. Ei bine, aşa se face că, zone mari din societatea românească sunt acoperite de o mâzgă groasă, de un putregai urât mirositor sub care colcăie o lume debusolată în care criminalii, curvele, hoţii, tâlharii, violatorii, alcătuiesc o faună care trezeşte oricărui om normal repulsie şi teamă. Fenomenul devine îngrijorător pe măsură ce artizanii săi zburdă tot mai mult în libertate, iar oamenii legii devin victime ale acestui sistem odios care în loc să-i condamne pe infractorii, îi tolerează. Să fie limpede, nu sunt adeptul de a răspunde la violenţă prin violenţă. Dar într-un stat de drept regulile trebuie respectate de toată lumea. Mai mult, când într-un stat de drept, autorităţile se bat pe burtă cu infractorii, acel stat este pierdut pentru democraţie. Ori, în România de astăzi asemenea exemple sunt nenumărate.

Situaţi în afara legii

Nu mai departe, la sfârşitul săptămânii trecute au avut loc pe raza judeţului Gorj mai multe acte de violenţă, petrecute împotriva unor agenţi de poliţie aflaţi, fie în timpul serviciului, fie în timpul lor liber. Cazuri asemănătoare se petrec mai în toate judeţele ţării, dar mai cu seamă în zonele urbane unde există riscul intrării în coliziune cu persoane sau grupuri de indivizi ce-şi desfăşoară activitatea în afara legii. Uneori aceste violenţe au un sfârşit tragic. Ce te uimeşte, totuşi, în aceste situaţii, este reacţia întârziată a forurilor competente, dar şi a societăţii civile, debusolată şi incoerentă în acţiunile sale. Cred că principala cauză care duce la astfel de cazuri este lipsa de autoritate a statului. Fermitatea cu care intervine acolo unde sesizează nereguli. Într-o comunitate ca cea a satelor gorjeneşti, în care toată lumea se cunoaşte cu toată lumea, în care fiecare ştie despre fiecare totul, e greu să impui reguli precise. Apoi, într-o societate în care legea este încălcat la scară mare, regulile nu mai au nici o consistenţă. Şi cum ar avea, din moment ce hoţii stau la aceiaşi masă cu poliţiştii şi judecătorii. Când băiatul şi fata lui „tata” sunt lipsiţi de orice urmă de respect pentru lege şi pentru cei care reprezintă autoritatea. Când oamenii politici îşi sporesc averile în cârdăşie cu scursurile societăţii. Fără îndoială, în astfel de situaţii legea este ignorată. Pe de altă parte, comportamentul antisocial poate fi lipsa educaţiei, a reperelor valorice. Mulţi dintre infractori, tineri în special, sunt racolaţi dintre cei care abandonează şcoala, aventurându-se în căutarea paradisului pierdut. La capătul acestui drum îi aşteaptă fie celula unei închisori, fie un destin tragic. Sărăcia, mizeria, lipsa unei perspective de viaţă, pot fi alte cauze cei fac pe unii să îngroaşe rândurile infractorilor. Însă nimic nu poate justifica lipsa de competenţă, cârdăşia hâdă, apetitul pentru înavuţire prin mijloace neortodoxe. Tolerând astfel de practici, înseamnă că te situezi, vrând nevrând, în afara legii. Indiferent de ce parte te afli!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta