Opinie • Vocaţia de slugă – consiliera personală

Din suita iubitului conducător face parte şi consiliera personală. Aceasta este împăcată cu propria condiţie şi, mai mult, se crede o personalitate de rang naţional având impresia că, datorită ideilor ei, lumea se mişcă din loc, lucru care se întâmplă, ca mai toate marile ei realizări, doar în imaginaţia sa, care, în materie de confabulări, depăşeşte cu mult orice aşteptări. Involuţia ei a fost uşor de văzut din momentul în care a încercat să se lipească de diverse personaje politice care ar fi putut să îi aducă şi ei mici avantaje, şi, la un moment dat, se pare că şi reuşise acest lucru, ajungând consilier pe listele unui partid mic din România, statut care nu avea să o mai mulţumească mai târziu. Atunci, a pulsat în susţinerea unui viitor traseist politic de cursă scurtă, organizând pentru acesta mitinguri de susţinere de un ridicol demn doar de ea, chiar la Bucureşti, din păcate, acestea nu au avut efectul scontat, aşa că traseistul, nostru a început să schimbe la partide, astfel, doamna consilier personal a ajuns să îşi piardă orice raţionament politic pe care să presupunem că totuşi, l-ar fi avut cândva şi a sfârşit în braţele, scuze, în echipa imbatabilă de căţeluşi a şefului suprem. Pentru că lătra cel mai linguşitor, atât în public, când era cazul, cât şi în particular, ea a fost aleasă să se ocupe de imaginea marelui şef. A trebuit să fie mulțumită de acest statut, care, adăugat la statutul de mare om de cultură, înseamnă ceva (om de cultură imaginar, pentru că, în realitate, nu poate să demonstreze decât că este un intelectual şi nimic mai mult). Până la urmă, a ajuns la concluzia că şi acesta este un lucru bun, cum şeful suprem o să fie conducător pe vecie, ea o să îşi păstreze poziţia neafectată foarte mult timp de acum încolo, fapt care îi asigură un confort sporit în activităţile nesemnificative de zi cu zi. Deşi, acum ceva timp, evoluţia ei intelectuală promitea, ea a sfârşit prin a se complace în cocină, care pare să fie spaţiul preferat al şefului, şi, în loc să încerce să schimbe situaţia, ea este cea care îi cântă melodii de somn uşor conducătorului iubit.

Acest personaj poate fi localizat foarte uşor:

-          Este o femeie trecută de prima tinereţe care, fără să vrea, dezvoltă ridicolul ca pe o tendinţă

-          Îi urează peste tot în public, în direct, dar şi în reluare, sute de mandate şefului suprem, chiar dacă acest lucru nu este fizic posibil.

-          Este cea care se ocupă de discursurile şefului suprem pe care acesta, cu greu, reuşeşte să le pronunţe corect.

-          Se simte ruşinată de ce face, aşa că nu tot timpul are curajul să îl aplaude pe conducătorul iubit, şi, astfel, uneori, îl critică, dar având grijă ca lucrul acesta să nu se afle, pentru ca, nu cumva, să îşi piardă din beneficii.

-          Este un om făţarnic care îşi ştie doar interesul propriu.

-          Se lansează în tot felul de activităţi publice (emisiuni TV) pe care le desfăşoară tocmai pentru că îi place să se vadă mereu în vârful moţului

-          Se înconjoară de oameni slabi şi fără prea multe valori pe care îi laudă, tocmai datorită groaznicelor ei complexe.

-          Organizează tot felul de aşa zise manifestări culturale de un penibil desăvârşit.

-          Prefăcătoria şi maimuţăreala în public sunt piesele pe care le pune în scenă cu o uşurinţă ieşită din comun.

-          A făcut din umilinţa sa în public un ţel, astfel, demonstrează ca este, cu siguranţă, un om cu vocaţie de slugă.

P.S.:Urmează Directorul de departament…

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta