Opinie • Vocaţia de slugă – consilierul

Consilierul șefului suprem este un personaj extrem de pitoresc. El are ca preocupare de bază îndeplinirea tuturor dorințelor celui care l-a propulsat către această funcție. Pentru a rămâne până la adânci bătrâneți pe post, acesta este dispus să se umilească în toate felurile posibile. Un astfel de om nu cunoaște în obligațiile de serviciu decât răspunsurile afirmative, atitudinea lui fiind foarte apropiată de cea a câinelui de companie .

În cazul în care încalcă regula aceasta, postul său este luat de următoarea slugă de pe lunga listă de consilieri. Într-o astfel de structură, democrația are foarte mult de suferit în România. Din pricina atitudinii sale, consilierul este mult mai jos decât șeful său, tocmai pentru că în loc să împiedice involuția, acesta o încurajează, nădăjduind să mai primească mici cadouri.

Un astfel de personaj poate fi recunoscut extrem de uşor:

-          Este între două vârste, aspectul lui fizic conduce către un măcelar, aproape deloc către un intelectual.

-          Este căsătorit.

-          Are un copil.

-          Spre deosebire de şeful suprem, s-a şcolit repede în vremea comunismului când clasa muncitoare mai trimitea către studii unu, doi oameni ai muncii cu o condiţie sănătoasă.

-          De zece ani, îşi face un obicei din a sta în umbra şefilor supremi, aşa că, tot de atunci, ajunge şi consilier şi capătă, după ceva ani, şi un post călduţ de director în vreo şcoală sau altceva unde cu atenţie se menţine pe funcţie şi când nu este la guvernare.

-          La fel ca şi şeful său, după perioade lungi de mediocritate începe să se dedice cercetării, publică mai multe cărţi care în fapt nu servesc nimănui la nimic şi evident, devine doctor.

-          Între timp, se îngrijeşte şi de cele lumeşti, cumpără două, trei maşini îşi renovează apartamentul(ele).

-          Începe să se creadă buricul pământului când, în fapt, nu este decât un farseur de cea mai proastă factură.

În ce priveşte manifestările lui publice, el cade tot mai mult în penibil, din pricina demagogiei de care suferă iremediabil, este un om, de cele mai multe ori, foarte vulgar, cu foarte puţine calităţi cetăţeneşti. Suferă de aceeaşi boală ca şi a şefului, se crede de neînlocuit.

Un astfel de personaj care, evident, este mult mai inteligent decât şeful lui suprem, reuşeşte să se menţină în umbra sa, se umileşte de fiecare dată atât în public, cât şi în particular, chiar şi atunci când nu este nevoie, tocmai pentru a putea să îşi menţină interesele mărunte. Este uşor de recunoscut: face parte din suita de căţeluşi ai iubitului conducător şi mănâncă întotdeauna cu gura plină…

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta