Opinie • Vocaţia de slugă: Sluga cea nouă

Şeful suprem nu stă niciodată degeaba, a renunţat la o slugă şi, acum, este gata să aibă alta, poate, mai fidelă decât cea izgonită, deşi, cu greu, poţi să găseşti aşa o slugă. Noua slugă corespunde criteriilor impuse tacit de şef, are şcoala făcută la apelul bocancilor şi pare gata să „ezecute” toate ordinele, fără să ridice capul din ţărână. Pentru a dovedi supunere veşnică şi-a turnat cenuşă în cap în emisiunea pe care o avea la un post local de televiziune şi s-a jurat pe Biblie că nu l-a criticat niciodată pe viitorul lui şef. Pentru toate aceste gesturi de slugărnicie, şeful suprem s-a gândit să îi înlesnească şi mai tare drumul spre scaunul cel cald, astfel, a introdus, de frică, să nu aibă vreun contracandidat, o regulă bizară prin care oricine îşi depunea dosarul trebuia să fi fost director trei ani undeva. Legal vorbind, viitoarea slugă a fost director mai mulţi ani la un radio, proprietate personală, dar, fără a avea studii superioare de lungă durată, studii pe care a reuşit să le termine prin 2008. De data asta, nu o să mai fie cazul ca vreun posibil candidat să îl intimideze pe mititel şi să ia iarăşi trei, că de întârziat cu proiectul nu poate să întârzie, că, deja, îl are făcut de data trecută. Cum de data asta numai vine nimeni din afară, în comisia de concurs nu o să observe că este tot proiectul acela, de 3,80, acum, comisia de slugi o să îi dea o notă mare (8,54) şi, astfel, şeful o să îşi întregească numărul de slugi. Noua slugă este gata să facă orice pentru ca şeful să îl menţină cât mai mult în scăunelul cel cald, cum tot nu a reuşit să debuteze până acum cu nimic, funcţia o să îi dea posibilitatea să explodeze editorial, acesta este unul dintre regretele lui mărturisite. Prinderea acestui post a venit ca o binecuvântare alături de facultatea făcută în sistem intensiv după ce a descoperit că, având o postliceală de subingineri, nu poate lucra ca funcţionar public la Direcţia pentru cultură.

Acest personaj poate fi recunoscut după:

-                      Se crede buricul pământului, deşi nu prea are motive întemeiate.

-                      Nu ştie nici să salute când invidia îi înceţoşează mintea.

-                      Se laudă peste tot că o să obţină postul de director şi uită să îşi facă lucrarea managerială, aşa că o depune după vreo două zile de la expirarea termenului.

-                      Doreşte această funcţie ca să stea degeaba, aşa cum are trecut în CV la neîmpliniri personale.

-                       Având astfel de pasiuni, el cade exact pe calapodul dorit de şeful său, aşa că el o să stea, iar şeful o să se ocupe de micile matrapazlâcuri aferente acestui post.

-                      Ce poţi să mai spui despre un astfel de om care visează că toată lumea i-a promis lui să îl pună şef şi după aceea se plânge pe la televizor că nu s-a ţinut de cuvânt, cred că ştiu: Să mai pună mâna pe câte o carte de bune maniere, poate-poate înţelege ceva şi îşi schimbă comportamentul.

Din păcate, în ce priveşte pe acest nimeni cu talent muzical nu se mai poate spune nimic, decât că o să se plafoneze şi mai tare în corul şefului suprem printre atâţia profesionişti ale cântatului afon în strună unui şef care nu are nici tact, nici măsură în încălcarea vreunei reguli fiind un adevărat lider al neregulilor.

P.S.: Urmează Sluga cu pletele în vânt (sau sluga colaterală)

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta