Politika • 15 iunie – Călătorie la capătul nopţii!

Aşadar, după 20 de ani de la revoluţie şi tot atâţia de la evenimentele petrecute în Piaţa Universităţii, România se găseşte într-un moment crucial al existenţei ei postdecembriste.  Suntem mai dezbinaţi ca niciodată, şi tot mai departe de un proiect de ţară, incapabili parcă să ne revenim, după ce timp de 45 de ani am stat sub regimul comunist şi încă 20 sub regimuri neocomuniste. Singura excepţie pare să fi fost perioada celor patru ani de guvernare cederistă. Nici aceşti ani nu au adus, însă, încrederea românilor în valorile democratice, şi nici nu au limpezit o bună parte din evenimentele petrecute în acei ani tulburi. Dintre cei care au suferit consecinţele implicării în evenimentele din iunie `90, puţini mai susţin condamnarea celor vinovaţi. Oamenii lui Iliescu au reuşit să tărăgăneze lucrurile până în momentul în care o bună parte din fapte s-au prescris. Astăzi, atenţia opiniei publice este îndreptată către cu totul alte probleme. Idealurile pieţei au fost compromise. România nu a scăpat de comunişti. Într-un fel sau altul, ei sunt încă la putere. Fie că vorbim de partidele politice, fie că privim spre mediul de afaceri, peste tot întâlneşti figuri ale fostului regim. În toţi aceşti ani, nu am fost capabili să dăm nici măcar o lege a lustraţiei care să-i fi scos în afara vieţii publice pe cei care ne-au compromis aproape toate şansele de a avea un viitor. Acum suportăm consecinţele. Pe scurt, 15 iunie va fi comemorat într-un climat de apăsare socială, de revoltă şi ură. Cât despre Eminescu, acesta va fi doar în atenţia unor cercuri elitiste. Ei bine, în acest context tensionat, guvernul Boc este supus unui nou test, în faţa unui parlament dezbinat. Votul pe care partidele parlamentare îl vor acorda moţiunii de cenzură depusă de PSD, ar putea fi unul decisiv pentru ceea ce urmează să se întâmple în România de aici încolo. În consecinţă, orice retorică încetează în faţa marilor probleme cu care se confruntă, nu numai clasa politică, dar şi societatea românească în ansamblul său. Din acest punct de vedere este nevoie de mai multă stabilitatea şi de maturitate din partea oamenilor noştri politici. A trece peste orgolii şi partizanate, a te ridica la înălţimea cerinţelor actuale, poate constitui o bază de pornire în vederea conturării unei opţiuni clare pentru viitor. Criza nu ne va ierta, iar orice greşeală, fie că vine din partea guvernanţilor, fie de la opoziţie, ne va costa scump.

Posibila cădere a guvernului Boc, nu va aduce cu sine rezolvarea problemelor majore pe care le are România în acest moment. Căderea guvernului va însemna, pe lângă multe altele, pierderea acordului cu FMI-ul, şi, în consecinţă, nu vom mai avea bani pentru plata salariilor şi a pensiilor. Orice împrumut de pe piaţa liberă de capital, ar putea duce România în faliment. Disperarea socială ar ajunge la paroxism. Scăderea salariilor şi a pensiilor va fi decontată atunci când oamenii nu vor mai avea cu ce să-şi plătească obligaţiile curente, mâncarea, medicamentele, etc. Abia atunci ne vom afla în faţa unei explozii sociale de mari proporţii. Fără îndoială, guvernul Boc are o misiune extrem de grea de îndeplinit. În cazul în care nu va avea susţinerea necesară aplicării măsurilor asumate, va trebui să plece. Drama cea mare este că, nu văd nici o formulă de guvernarea care să aibă soluţii miraculoase. Jocul făcut de opoziţie, în speţă, de PSD şi PNL, este doar unul de imagine, în care liderii celor două formaţiuni politice încearcă să obţină cât mai mult electorat de parte lor. Atât Victor Ponta, cât şi Crin Antonescu sunt conştienţi de implicaţiile pe care le va avea votarea moţiunii de cenzură. Cred că nici unul, nici altul nu este dispus să-şi pună capul în laţ şi să se sinucidă politic. Ponta a anunţat deja că nu se vede în postura de premier, iar Antonescu face un joc periculos pentru partidul pe care îl conduce, spunând că ar putea accepta postul respectiv, evident dacă preşedintele Traian Băsescu s-ar descotorosi de baronii PDL, şi ar da guvernarea pe mâna opoziţiei. Antonescu a declarat că partidul său îşi poate asuma chiar şi o guvernare minoritară. Nimic mai fals. Un guvern minoritar alcătuit numai din liberali, în ciuda măsurilor de redresare economică despre care vorbeşte Crin Antonescu, ar fi o soluţie cât se poate de fantezistă, cu atât mai mult cu cât, social-democraţii încearcă să-şi croiască propriul lor drum spre putere, iar o alianţă cu celelalte formaţiuni parlamentare nu pare posibilă în acest moment. Apoi, toată lume ştie că partidele implicate în actul de guvernare, într-o asemenea perioadă de criză, vor trebui să aplice măsuri de austeritate ce le-ar scădea popularitatea. Dincolo de aceste jocuri politicianiste, o boală veche şi netratabilă a politicienilor noştri, este cruda realitatea a unei ţări, care aşa cum spuneam, ar putea ajunge la faliment. Ca atare, şansele ca guvernul Boc să fie demis sunt mici. Opoziţia face doar un exerciţiu democratic prin care încearcă să tragă de partea sa cât mai mulţi votanţi. Şi slavă domnului, la cât de inflamată este opinia publică românească, şansele sunt destul de mari ca PSD-ul şi PNL-ul să câştige de partea lor electorat. Pe de altă parte, guvernul Boc trebuie să fie lăsat să-şi consume toate rezervele de pricepere în materie de guvernare. Dar şi aici este o mare problemă. În anii cât a condus guvernul, Emil Boc s-a dovedit a fi un prim ministru mult prea slab. Sunt o serie de gafe contabilizate în dreptul lui, ca şi o serie de legi şi hotărâri care au întărit compromisul, neavând efectul scontat. În acest context, o bună parte din actualii miniştri, unii dintre ei atenţionaţi de preşedintele Traian Băsescu la ultima întâlnire avută cu membri cabinetului şi cu parlamentarii PDL, ştiu prea bine că perioada care urmează va fi una perdantă şi, în consecinţă, trag cât pot foloase de pe urma poziţiei pe care o ocupă. Oameni de bază din PDL, actuali miniştri, pot întoarce spatele oricărui principiu, încercând să-şi umfle cât ai bine conturile pe o perioadă lungă de timp de aici încolo. În aceeaşi ordin ar putea fi gândită şi posibila desprindere a unui grup de la vârful partidului, în frunte cu miniştri Blaga, Berceanu şi Videanu, personaje vizate de critica preşedintelui, şi încercarea acestora de a pune mâna pe partid şi pe resursele acestuia. Raţionamentul este făcut în contextul în care relaţiile dintre aceştia şi preşedintele Traian Băsescu par compromise, Băsescu ne mai reprezentând pentru partid, şi nici pentru ei, o soluţie câştigătoare. Întrebarea care se naşte este aceea: mai poate PDL-ul aflat, practic în disoluţie, compromis prin excesul de politizare la care a supus toate structurile statului, să mai guverneze ţara? Cum? Ei bine, dacă guvernul Boc reuşeşte să depăşească momentul de criză, iar măsurile de austeritate impuse prin asumare vor fi trecute cu brio, atunci partidul va reuşi să-şi păstreze echilibrul. Nu va ieşi foarte întărit din acest clinci social, dar va reuşi să supravieţuiască. Desigur scenariile pot fi multe. Pe fondul neliniştilor care frământă societatea, sunt minţi care născocesc lucruri noi. Unii au dreptate, sunt cei care reuşesc să disece la rece fiecare moment de cumpănă sau de reverie din interiorul guvernării şi al clasei politice în general, alţii fabulează, făcând un rău uriaş opiniei publice. Marţi este o zi decisivă. O altă zi decisivă în istoria de 20 de ani încoace a ţării noastre. Cine ştie, poate că în această zi însemnat, vom reuşi să fim mai toleranţi, mai buni şi înţelepţi! Poate că vom reuşi să acordăm mai multă atenţie comemorării poetului nostru naţional şi victimelor căzute sub lovitura de ciocan a hoardelor minereşti chemate de Ion Iliescu să evacueze Piaţa Universităţii de cei care s-au opus reinstaurării comuniştilor la putere! Cine ştie poate că vom avea mai puţin circ din partea unor politicieni, care timp de 20 de ani ne-au tot minţit şi amăgit, creând o falie de netrecut între ei şi noi. Cine ştie…!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta