Politika • Bani negri pentru zile albe!

În spatele mitei electorală practicată pe sacră largă de partidele politice, mai ales în campaniile electorale pentru alegerile locale, există un fapt ce credem noi că trebuie comentat, şi anume: provenienţa banilor. Fără sumele imense de bani pe care unele partide le cheltuiesc nu am putea vorbi de uleiul, zahărul şi făina oferite din belşug electoratului în aceste campanii. Din acest motiv, nu cred să fie ipocrizie mai mare din partea acestor politicieni, care mint cu neruşinare, căpătând voturi în schimbul unei plase cu alimente. Nu cred să fie umilinţă mai mare pentru cei care primesc aceste „cadouri” din partea acestor politicieni. Atragerea electoratului prin astfel de metode este un semn al declinului moral în care se află clasa noastră politică şi al slăbiciunilor de care dăm dovadă în raportul dintre noi şi partidele politice.

Acum, ca şi în alte dăţi, campania electorală se desfăşoară cam în aceiaşi termeni. Oamenii politici, fie că fac parte dintr-un partid sau altul, practică aceleaşi metode. O întrebare de bun simţ este aceasta: de unde au politicienii noştri atâţia bani încât să poată „mitui” o mare parte din populaţia ţării? Trebui spus că banii folosiţi în campania electorală de partidele politice provin din mai multe surse. O parte vin de la guvern, conform legii, alţii din cotizaţiile membrilor de partid, o altă parte din donaţii şi sponsorizării. Toate aceste sume sunt contabilizate şi verificate de Curtea de Conturi, însă ele sunt ridicole în raport cu banii folosiţi la „negru” sau proveniţi din „afaceri dubioase”. Chestiunea este perpetuată din anii 90 încoace. Partidele aflate la putere au reuşit să capaciteze sume mari de bani provenite de la fel şi fel de afacerişti apăruţi ca ciupercile după ploaie în preajma acestora. Atragerea oamenilor de afaceri de către partidele politice este o treabă practicată în toate ţările democratice. În ţările avansate din acest punct de vedere, oamenii de afaceri susţin campanii electorale, proiecte şi programe politice sau politicieni în schimbul unor legi care să le asigure bunul mers al afacerilor pe care le derulează şi profitul. O ţară e bogată atunci când oamenii sunt bogaţi. Asta înseamnă stabilitate din punct de vedere social şi prosperitate din punct de vedere economic. Totul se face la vedere, prin metode specifice. Banii sunt cheltuiţi echitabil, iar promisiunile sunt onorate conform înţelegerilor contractuale. Cazurile în care au fost depistate nereguli sunt rare şi de obicei s-au sfârşit prin scoaterea din viaţa publică a celor implicaţi. Vezi în acest sens cazul H. Khol. În România, însă, lucrurile stau cu totul altfel. Metodele de finanţare a campaniilor electorale sunt în mare parte de tip mafiot. Partidele aflate la putere îşi au proprii „clienţi”. Aceştia sunt de obicei abonaţi la banul public. Metodele sunt arhicunoscute: licitaţii cu dedicaţie, obţinerea de lucrări prin încredinţare directă, interpuşii, comisionarii, firmele de casă ş.a.m.d. În schimbul acestor favoruri afaceriştii respectivi trebuie să cotizeze. Cei care nu o fac sunt supuşi unor presiuni inimaginabile din partea unor instituţii de control. În aceste situaţii, lege este încălcată după voie. Justiţia rămâne într-adevăr oarbă. Partidele, în schimb, fac rost de banii necesari desfăşurării unor campanii electorale  deşănţate, fără conţinut. Afişajul electoral abuziv şi lipsit de mesaj, apariţiile televizate desprinse parcă din piese ale lui Caragiale, vizitele de lucru, materialele promoţionale care mai de care mai caraghioase, ostentative, limbajul gălăgios, găleţile, sacoşele cu diverse produse, banii cash sunt doar câteva din metodele ce pot aduce succesul. Clientela politică abonată la banul public plăteşte întreaga notă.

Totul pentru binele ţării

În Gorj, la fel ca în alte judeţe sau în capitală, partidele îşi au proprii acoliţi. Ei sunt cadorisiţi cu contracte grase ce valorează milioane de euro pentru ca o parte a acestor bani să fie folosiţi în campania electorală, o altă parte contribuind la prosperitatea acestor oameni de casă. Totul este făcut în dispreţul unei populaţii pauperizate, nevoite să suporte consecinţele unor politici sociale şi economice bazate pe satisfacerea dorinţelor de preamărire a unor indivizi lipsiţi de orice scrupule. Sumele vehiculate în acest moment sunt imense, de ordinul a zeci de miliarde. Banii provin în special din contractele pe care clientela politică le are cu societăţile de stat. În această situaţie de criză, firmele respective îşi încasează banii cu prioritate. Nici n-ar putea fi altfel din moment ce zecile de mii de fluturaşi trebuie să-şi ia zborul spre electorat, gecile şi vestele de diverse culori trebuie să-i îmbrace pe cei rămaşi fără o haină acum în plin sezon rece, afişele, bannerele şi mesh-urile trebuie să atârne pe stâlpii închiriaţi de la Electrica sau pe zidurile unor instituţii publice. Nu mai vorbim de faptul că şefii de campanie aruncă cu bani în stâng şi dreapta plătind spaţii publicitare într-o mass-media sufocată, isterizată şi supusă mereu unor presiuni teribile din partea aşa-zişilor moguli. Totul în folosul candidatului şi partidului care îl susţine. Totul pentru binele ţării. Cât despre instituţiile ce ar trebui să ne dea o imagine curată a felului în care sunt cheltuiţi banii în campania electorală, a surselor de provenienţă şi a metodelor folosite, Dumnezeu cu mila. Nimeni nu se poate atinge de oamenii aflaţi în anturajul unui partid sau altul. Nici măcar gripa porcină.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta