Politika • Candidat la preşedinţie

Ca de obicei, alegerile prezidenţiale din toamna acestui an stârnesc valuri. Oamenii politici agită subiecte care, gândesc ei, ar trebui să aibă un mare impact la public. Fie că e vorba de scandalul iscat în jurul diplomelor emise de Universitatea „Spiru Haret”, fie că vorbim de cel în care a fost implicată fostul ministru al tineretului, Monica Iacob Ritzi, sau de huiduelile împotriva preşedintelui Traian Băsescu, la Tuşnad, totul se înscrie în acelaşi scenariu al alegerilor ce va să vină. Pentru a nu rămâne mult în spate de căruţa tras cu sârg de Traian Băsescu, Mircea Geoană, prezidenţiabilul PSD, îi cere şi el imperios ministrului educaţiei să rezolve în cel mai scurt timp situaţia studenţilor de la Spiru, în timp ce un alt candidat la alegeri, Crin Antonescu ameninţă că PNL va convoca parlamentul într-o şedinţă extraordinară şi va depune o moţiune simplă pe educaţie, în contextul în care PSD o va forţa pe Ecaterina Andronescu să renunţe la decizia de a sancţiona Universitatea „Spiru Haret”. Totodată, candidatul PNL pentru cea mai înaltă funcţie în stat lansează la „apă” un program electoral cu care vrea să cucerească inima românilor. Ei bine, aşa cum spuneam, toate aceste mişcări politice au menirea de a orienta electoratul şi de a îndoi balanţa înspre un candidat sau altul.

Mă feresc să fac pronosticuri, dar este vizibil faptul că toţi candidaţi la prezidenţiale şi-au început, neoficial cei drept, campania electorală. Fiecare mizează pe un efect maxim din acţiunile pe care le întreprind. Nu mă miră acest lucru, e normal ca într-o competiţie de o asemenea anvergură, lucrurile să fie destul de tensionate sau să se apeleze la mijloace care nu sunt întotdeauna cele mai corecte. Este bine cunoscut faptul că, manipularea maselor este arma cu care oamenii politici caută să câştige alegerile. Unii reuşesc mai bine decât alţii să convingă electoratul săi voteze. Contează carisma fiecăruia, dar şi pregătirea pas cu pas a campaniei. Mass-media rămâne cel mai important vehicul de transmitere a mesajelor electorale. Bătălia se poartă în presă cu toate mijloacele specifice acesteia. Pe lângă acţiunile întreprinse de candidaţi, contează şi punctele de vedere exprimate de liderii de opinie, de jurnalişti. Prin felul în care sunt tratate subiectele şi temele puse în joc într-o campanie electorală, electoratul poate simpatiza cu unul sau cu altul dintre candidaţi. Presa noastră păcătuieşte totuşi prin faptul că niciodată nu a susţinut la vedere pe cineva anume, declinându-şi de fiecare dată echidistanţa. N-a fost aşa. Presa a fost întotdeauna împărţită, lăsând loc multor speculaţii legate, fie de dependenţa unor oamenii de diferite structuri ale puterii, fie de interesele unor moguli de a-şi proteja şi susţine pe cei cărora le datorează averile. De fiecare dată a fost în mod „subiectiv” de partea cuiva. Legătura dintre oamenii politici români şi unele trusturi de presă este cât se poate de evidentă. Nu insist pe această chestiune deja bine cunoscută. Fie că e vorba de Voiculescu, Vântu sau Patriciu, toţi au legături, într-un fel sau altul, cu politica şi puterea. Din această relaţie cel mai păgubit rămâne, însă, electoratul. Prezenţa slabă la vot, vizibilă în ultimii ani, se datorează şi faptului că oamenii şi-au pierdut încrederea în candidaţii susţinuţi făţiş de către mass-media aservită unor grupuri de interese. Mă tem că aceasta, în loc să mobilizeze electoratul l-a demobilizat. La îndepărtat până într-acolo încât, cei mai mulţi dintre cetăţenii cu drept de vot au refuzat să se prezinte la urne. Circul mediatic, vânzoleala fără noimă prin faţa micilor ecrane a condus la crearea unei rupturi între oamenii politici şi electorat. Îi poate oare aduce la vot, Traian Băsescu, pe cei care se opun maghiarilor în tentativa lor de a-şi asigura autonomia, doar pentru că presa a comentat îndelung atitudinea preşedintelui la Tuşnad? Va câştiga alegerile Traian Băsescu agitând spiritul naţionalismului românesc? Sau, va avea câştig de cauză Mircea Geoană arătând cât de diplomat e sau cât de bine manevrează cuvintele în frază? Este Crin Antonescu candidatul ideal pentru România de astăzi, ţinând cont că programul său electoral este mai degrabă unul cuminte? Ce le pregăteşte preşedintele contracandidaţilor săi, ştiute fiind gesturile sale politice făcute faţă de adversari în aceşti cinci ani de când deţine mandatul de şef al statului? Sunt întrebări care nu aduc răspuns la problemele cu care se confruntă cei mai mulţi dintre români.

Ce fel de preşedinte ne dorim?

Cu toţii ştim că în confruntările electorale de până acum candidaţi nu s-au înfruntat pe programe şi soluţii, ci mai degrabă, pe atacuri murdare la persoană. Programele politice, de guvernare au fost pur teoretice, nici unul dintre candidaţi nu a crezut că odată ajuns la putere va face să curgă lapte şi miere în ţara asta. Toţi şi-au bazat câştigul pe şmecherii şi trucuri electorale puse la cale cu ajutorul unor echipe de marketing electoral şi politic, plătite cu bani grei. Poate că a venit momentul să ne gândim la, ce fel de preşedinte ne dorim? Ce calităţi ar trebui să aibă? Cât de sincer este cu noi? Dar, mai ales, ce poate să facă pentru România? După 20 de ani de tranziţie, poate ar trebui să avem un model. Iar dacă nu, să-l concepem măcar. Să definim foarte bine ce şi cum trebuie să fie cel care ne va reprezenta în lume. Ar trebui să sărim peste asperităţile care ne despart de atâtea ori. Poate că ar trebui să ne uităm mai bine unii la alţii şi să ne spunem ce credem despre noi. Să nu ne mai lăsăm amăgiţi de discursuri sforăitoare, de vorbe golite de orice conţinut. Trăim într-o ţară în care se minte cu neruşinare. Trăim într-o ţară în care valorile sunt îndepărtate şi ignorate. În care ierarhiile sun răsturnate. Trăim într-o ţară în care se fură şi se tâlhăreşte la drumul mare. Poate că din acest punct de vedere am avea nevoie de un preşedinte autoritar. La începutul mandatului, fiecare preşedinte dintre cei postrevoluţionari a promis că va da cu corupţia de pământ, a promis bunăstare pentru români, recunoaştere internaţională. Fiecare şi-a terminat mandatul recurgând la explicaţii neserioase.

Pe cine votăm?

În timp ce Ion Iliescu a girat prin atitudinea sa mafia românească, Emil Constantinescu s-a dat înfrânt de structurile pe care promisese că le va lichida. Mai nou, Traian Băsescu a spus, şi într-un fel a şi demonstrat că este un preşedinte jucător, încercând să spele ruşine în care ne-a cufundat ceilalţi doi. Ce a reuşit Traian Băsescu? În primul rând a reuşit să bulverseze întreg sistemul politic din România, asmuţindu-i pe oamenii politici unii împotriva altora. Consecinţele se cunosc. La un moment dat s-a format o adevărată coaliţie împotriva sa care a condus la suspendarea din funcţie. Cu toate astea, Traian Băsescu a revenit în forţă susţinut de mase. Ce a mai reuşit Traian Băsescu, o ceartă absurdă cu fostul premier Călin Popescu Tăriceanu, determinând în primul rând o nefirească apropiere între liberali şi social-democraţi, dar şi desprinderea unei grupări importante din PNL carte ulterior a format împreună cu PD noul partid democrat-liberal(PD-L). Totodată, după alegeri a format o coaliţie controversată, punând un premier, Emil Boc, pe care să-l poată controla după bunul său plac. A reuşit să dezbine intelectualii, pe cei implicaţi cei drept. Să-şi trimită fata în Parlamentul Europei, făcând unele valuri ce au avut inclusiv ecouri pe plan internaţional. Traian Băsescu a părut că se ia la trântă cu corupţia, că vrea independenţa justiţiei, că doreşte buna funcţionare a statului, a economiei, a societăţii româneşti. A condamnat, printre altele, comunismul, a făcut de aşa manieră să-şi anihileze adversarii politici punând presiune pe unele instituţii, cum ar fi DNA-ul, care va devenit o adevărată armă de luptă şi de prigoană a celor care nu sunt pe placul preşedintelui. A întreţinut relaţii dubioase cu personaje din viaţa noastră publică, aducând la guvernare o serie de personaje din anturajul său. Fără îndoială, Traian Băsescu este o personalitate politică puternic, dar şi controversată. El este privit de unii ca salvator al neamului, de alţii ca o adevărată ciumă. În toamnă va cere poporului un nou mandat. Adversarii săi la aceste alegeri sunt mult mai modeşti ca atitudine publică. Nu ar fi de mirare ca Traian Băsescu să-i înfrângă cu mare uşurinţă pe Gioană, Andronescu sau Vadim. Chimia dintre Traian Băsescu şi o bună parte a electoratului este una puternică. Cei care vor merge la vot, nu vor vota pentru că Traian Băsescu este cea mai bună soluţie, ci pentru că el satisface anumite umori din societatea românească în care a devenit expert. În lipsa unui model prezidenţial satisfăcător, români vor fi nevoiţi să voteze un fals, un produs expirat, o minciună. Dar până în toamnă mai e timp să ne răzgândim.

Doru STRÎMBULESCU

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta