Politika • Cine mai ţine cu Traian şi Emil?

Evoluţia societăţii româneşti demonstrează că în mentalul colectiv, contrariat timp de douăzeci de ani de o evoluţie neconvingătoare a clasei politice,  se conturează din ce în ce mai puternic ideea că, de fapt, clasa politică nu a fost niciodată soldatul interesului public, în consecinţă nereprezentând pentru viitor o certitudine a prosperităţii. Opinia publică nu este încă o pâine coaptă pentru hrana interesului public, scoaterea acesteia din cuptor fiind un iminent moment al unui viitor apropiat. 2012 va reprezenta anul de şoc pentru societatea românească, pentru că ajunsă la o maturizare prin suferinţă, aceasta va refuza să-şi mai amaneteze viitorul pentru promisiuni electorale legate cu fundiţă roz. Procentul la care a ajuns PDL şi Traian Băsescu în sondaje  demonstrează că dreapta nu mai este dorită în România. În ceea ce priveşte procentul mare al nehotărâţilor se pare că de această dată aceştia vor fi luaţi de valul uriaş al viituri anti-Băsescu/Boc generat de uriaşa nemulţumire a hotărârii Guvernului de a băga mâna în buzunarul cetăţenilor. «Totul până la bani!», zice românul atunci când te atingi de «mălai». De ce s-a ajuns la această situaţie, în care cerşim bani de la FMI pentru a plăti pensiile şi salariile? Aceasta este o altă poveste, care nu ar fi elucidată nici chiar prin scrierea a zeci de tomuri despre evoluţia interesului public în braţele clasei politice. Se poate însă spune cu certitudine că guvernarea de dreapta din ultimii doi ani a pus bomboana pe coliva nivelului de trai al românilor. Două idei majore s-au conturat puternic în societatea românească: se ştie cu certitudine că Traian Băsescu este capul răutăţilor şi se ştie cu şi mai multă certitudine că Emil Boc este flaşneta de serviciu a Cotrocenilor. Mentalul colectiv a mers chiar mult mai departe, impunând o soluţie de ieşire a României din marasm descurajatoare: până nu pleacă din fruntea politicii Traian Băsescu, nu se va schimba nimic în bine. Cu alte cuvinte, Traian Băsescu ar fi în prezent «Răul Suprem», atâta vreme cât nu ne merge bine în România. În mod firesc, Emil Boc ar fi slujitorul din umbră al acestui rău şi ar trebui să beneficieze de acelaşi nivel scăzut de popularitate. De unde vin totuşi procentele rămase în portofoliul PD-L-ului şi a lui Traian Băsescu? În primul rând din partea clientelei politice care încă mai marşează alături de Putere, de unde îi vin sinecurile şi privilegiile. Pe locul doi se plasează funcţionărimea din administraţia publică centrală şi locală precum şi din instituţiile descentralizate ale statului. Deşi în aceste domenii s-au produs în ultimii ani adevărate masacre, pe funcţionarii publici tot spre Guvern îi trage inima. Şi nu este vorba numai despre inimile lor ci şi despre inimile rudelor apropiate. Împreună cu familiile aceştia formează un segment important, care încă mai este aproape de tandemul Băsescu-Boc. Al treilea segment este format din membrii PD-L care încă mai speră că partidul lor va mai fi pe val şi după 2012. Pentru Traian şi Emil, un alt segment de susţinere nu există. Restul, este mulţimea vidă. Când clientela politică le va întoarce spatele, simţind că osul de ros se află în altă ogradă şi când funcţionarii publici obişnuiţi se vor sătura să mănânce de sub unghie, Traian şi Emil vor rămâne doar cu directorii de la instituţiile deconcentrate şi cu câteva sute de membri de partid. Acesta va fi numărul fatal de susţinători care îi va îndepărta definitiv din viaţa publică pe cavalerii unei prestaţii triste, postându-i în mod firesc în spatele culiselor întunecate ale vieţii politice. Traian şi Emil vor mai avea doar şansa de a se admira sau urî reciproc, doar pe probleme doctrinare. Guvernul Boc V nu va exista niciodată.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta