Politika • Cu-n ochi la slănină, cu-n altul la făină!

An de an, primarii au stat cu mâna întinsă după banii ce aveau să vină de la autorităţile centrale. Strigătul deznădăjduit al acestora a fost mai tot timpul răsplătit, însă, niciodată banii primiţi nu au fost de ajuns pentru a satisface nevoile mari ale comunităţilor locale.

Una din marile probleme ale României este, fără îndoială, descentralizarea. Invocat de fiecare guvern în parte, acest proces s-a dovedit a fi unul lent şi lipsit de eficacitate. Centralismul, caracteristic altei epoci, s-a menţinut, într-o formă sau alta. Reforma administraţie publice locale a întârziat. Dependenţa de un centru în care este concentrată întreaga putere este încă una destul de solidă. Marile decizii se iau întotdeauna la vârf. Cei care fac ca acestea să fie transpuse în practică sunt liderii partidelor aflate temporar la putere. Ei distribuie banii după cum le este voia. Niciodată după nevoi, întotdeauna după interese. Banii sunt bine număraţi până la ultimul cătun din cel mai îndepărtat colţ de ţară. Această chestiune stârneşte un întreg val de nemulţumiri, mai ales printre cei aflaţi în opoziţie. Mai tot timpul, aceştia sunt lipsiţi de mijloacele necesare punerii în practică a programelor de guvernare locală. Sfârşitul unui ciclu electoral îi găseşte, de obicei, cu majoritatea lucrărilor neterminate. În lipsa unei legislaţii adecvate şi a proastei gestionării a fondurilor europene, multe localităţi din România sunt încă la nivelul anului 1989 şi chiar mai jos. Bugetele locale sunt un fel de frecţie la un picior de lemn. Nimeni nu crede că banii strânşi din impozite şi taxe locale sunt de ajuns pentru a scoate din marasm localităţile ţării. Autonomia locală este un soi de abureală care ţine atât cât să aruncăm cu praf în ochii partenerilor europeni.

De la Gorj te duci şi vii...!

În Gorj, de pildă, mare majoritatea a satelor şi comunelor sunt conectate la bugetul Consiliului Judeţean. Din acest motiv toate privirile sunt aţintite asupra celor care fac aceste distribuţii de fonduri către localităţile din judeţ. Ca de fiecare dată şi în acest an fondurile alocate pe comune au stârnit nemulţumiri. Primarii social-democraţi au primit mai mulţi bani, ceilalţi mai puţini. Criteriile sunt unele obscure, chiar dacă se spune că repartiţia bugetară a fost una corectă, bazată pe cererile formulate de fiecare primărie în parte, în funcţie de nevoi. E greu de crezut că, la baza acestei distribuţii a stat doar criteriu necesităţii, iar cel politic a lipsit cu desăvârşire. Am trăi, practic, într-o altă Românie. Una în care banii sunt distribuiţi în mod echitabil, servind astfel unei nevoi justificate de dezvoltare a ţării. Lucrurile nu stau deloc aşa. Mişcările politice ce au avut loc în ultima perioadă, la nivelul judeţului, anunţă că partidele se pregătesc deja pentru o viitoare luptă electorală. Cei care vor reuşi să facă ceva, ar putea avea câştig de cauză la viitoarele alegeri locale. Apoi, trebuie ţinut cont de faptul că, înainte de a vorbi de alegerile locale, majoritatea liderilor politici sunt angrenaţi în lupta pentru noi mandate în cadrul organizaţiilor politice pe care le reprezintă. Ion Călinoiu, Florin Cârciumaru, Ionel Manţog, Dan Ilie Morega, toţii vizează, fie reconfirmarea, fie revenire pe funcţie în partid. Fiecare dintre aceşti liderii ştie că, pentru a avea de partea lor cetăţenii unei localităţi sau alteia, vor trebui să pompeze bani în acele zone. Cu o majoritate constituită în Consiliul Judeţean, Ion Călinoiu, având şi calitatea de preşedinte al acestui for, se poate detaşa în câştigător. Pâinea şi cuţitul sunt la el. Privind harta judeţului după felul în care acesta a distribuit banii anul acesta constaţi că, omul şi-a văzut foarte bine interesul, pompând cei mai mulţi bani acolo de unde îi pot veni şi cele mai multe voturi. Să nu uităm, preşedintele Consiliului Judeţean este ales de către toţi cetăţeni cu drept de vot ai judeţului. Gălăgia făcută de ceilalţi nu va avea efecte electorale. Ea nu va face decât să întreţină o stare de tensiune şi încordare la nivelul partidelor politice locale, dar mai ales între aceşti lideri politici, incapabili să tranşeze soarta judeţului dincolo de interesele lor personale sau partinice.

Sacul fără fund...!

Clasa politică românească a avut toate mijloacele pentru a tranşa în favoarea poporului această chestiune. Până la urmă, nu e treaba Guvernului, ci a primarului să aibă grijă de soarta localităţii pe care o conduce. Guvernul trebuie să creeze cadrul legislativ prin care acest fapt să se împlinească. Primarul va trebui să vadă cum gestionează banii pe care îi are în visterie şi cum va atrage alte sume la buget. Tot el trebuie să distribuie aceşti bani, după necesităţi, tuturor instituţiilor subordonate. El va trebui să fie preocupat de dezvoltarea zonei pe care o păstoreşte, creând o strategie viabilă pe termen lung. Va trebui să aibă o viziune şi să găsească mijloacele prin care să-şi pună în practică ideile. Din păcate, primarii noştri nu gândesc aşa. Ei stau cu mâna întinsă, conform prostului obicei de până acum. Acest fapt generează lene, sărăcie şi mizerie. Toţi ştiu un singur lucru atunci când au ajuns pe scaunul de primar, că trebuie să se pricopsească. Sunt numeroase exemple în acest sens. Am văzut localităţi care s-au prăbuşit sub zodia ignoranţei impusă de primar şi consilierii locali. În timp ce averile acestora au crescut, restul au sărăcit. Lucrările, de orice natură, au avut un singur scop, să bage cât mai mulţi bani în buzunarul primarului. Ştiu primari dintre cei cadorisiţi de Ion Călinoiu cu sume importante de bani şi anul acesta care, cu ani în urmă, nu prea ştiau bine să se exprime româneşte. Nici astăzi nu ştiu, însă, sunt cu mult mai bogaţi. Unii dintre ei şi-au asigurat încă o generaţie de aici înainte, în schimb, şcolile se prăbuşesc sub meşteşugul unor constructori improvizaţi, drumurile arată ca după război, mulţi localnici suferă din pricina apei potabile, a minimului necesar unui trai decent. Fără îndoială, cu banii cheltuiţi pe lucrări inutile, pe excursii în străinătate, fără nici o scofală, s-ar putea face mult mai mult pentru oricare comunitate locală. Cu o singură condiţie însă, banii să nu mai vină de-a moaca. Cu cât această stare de fapt se va prelungi, cu atât termenul de relansare către modernitatea a României va fi mai lung.

Doru STRÎMBULESCU

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta