Politika • Cu surle şi trâmbiţe pe uliţa mare!

Toată mascarada făcută în jurul cazului Voicu a demonstrat cât suntem de caraghioşi. Ani de zile am vorbit despre corupţia la nivel înalt. Presa a dat exemple, a comentat şi condamnat cu mijloacele proprii, corupţia şi pe cei corupţi. Partenerii noştri europeni ne-au ţinut şi ei un timp pe tuşă, tocmai din această pricină. Vă amintiţi desele dispute pe tema reformei în justiţie?! În cadrul acestui subiect, corupţia a jucat un rol central. Indivizi din cercurile înalte ale puterii s-au aflat mereu în centrul atenţiei. Până la Cătălin Voicu, însă, nu s-a produs nimic senzaţional, poate cu excepţia arestării şi condamnării la închisoare a lui Bivolaru. Arestarea acestuia nu a arătat totuşi atât de clar cât de multe şi complexe sunt tentaculele caracatiţei. În ciuda unor încercări de a minimaliza efectul, cazul Voicu arată clar cât de putred este sistemul. Implicarea oamenilor politici la cel mai înalt nivel şi complicii lor din justiţie, poliţie şi alte instituţii ale statului dovedeşte cât de profund este acest fenomen. Consecinţele pentru societatea românească sunt, fără îndoială, dezastroase. După 20 de ani trecuţi de la revoluţie, România rămâne o ţară amanetată grupurilor mafiote alcătuite din reprezentanţii celor mai înalte instituţii ale statului. Cu toate astea, este pentru prima oară, cred, când sistemul dă semne de îndreptare. Protestul celor 300 de judecători din întreaga ţară împotriva practicilor colegilor lor din forurile superioare ale magistraturii, faptul că senatul a dat un verdict pozitiv de arestare chiar împotriva unui senator aflat în exerciţiu funcţiunii şi sub protecţia imunităţii sale parlamentare, ne dă o speranţă. Nu ştiu cât de mare, în schimb. Dacă acest subiect rămâne unul izolat şi se rezumă doar la arestarea şi eventuala condamnare a lui Cătălin Voicu, înseamnă că nu s-a produs click-ul necesar demarării unor acţiuni mai ample şi mult mai eficiente de stoparea fenomenului corupţiei la nivel înalt. Proba de maturitate despre care vorbea ministrul justiţiei Cătălin Predoiu, într-un interviu acordat revistei 22, nu se va produce. Reacţia sistemului însuşi ar putea fi haotică. Nu pun la îndoială buna credinţă, profesionalismul şi deontologia multor magistraţi români, numai că într-un context politic profund viciat de luptele pentru putere şi acumulare unor mari averi din nemuncă se poate întâmpla orice. Previziunile optimiste ale ministrului C. Predoiu, de votare a codurilor de procedură civilă şi penală, pot fi date peste cap de intrigile ce se ţes de diferite grupuri de interese dezvoltate chiar în interiorul parlamentului. Lupta împotriva corupţiei va fi încetinită în continuare de diferiţi indivizi, unii dintre ei jucând un rol important în acest proces de reglementare legislativă în domeniul justiţiei. Chestiunea ar fi ca aceştia să fie depistaţi şi eliminaţi la timp, pentru ca ei să nu fie o nouă frână pusă împotriva sistemului. De coerenţa, de voinţa, de perseverenţa, de inteligenţa atâtor oameni capabili să lupte cu acest flagel al corupţiei depinde succesul reformei. Guvernul şi preşedintele ar trebui să sprijine acest efort, altfel, toate angajamentele luate în această privinţă se vor dovedi simple vorbe aşa cum a fost percepute în tot acest răstimp. Pentru ca fenomenul să nu se perpetueze şi să fie diminuat efectul în ceea ce priveşte luptele politice pentru putere, este nevoie de mult mai multă voinţă, seriozitate şi credinţă din partea celor puşi să apere nu numai principiile de drept, ci dreptul însuşi.

Nu poţi vorbi despre corupţie, fără să priveşti şi în ograda propriului tău judeţ. În Gorj au avut loc câteva arestări spectaculoase ale unor oameni care vremelnic au ocupat funcţii înalte în administraţia publică. Mischie şi Caralicea, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean şi fostul prefect al judeţului au purtat un timp cătuşe pe mâini, fiind încarceraţi în arestul poliţie şi, în final,  judecaţi pentru mai multe capete de acuzare. Condamnarea celor doi pentru fapte asimilate celor de corupţiei nu a fost pusă încă în practică. Procesele în care se judecă Nicolae Mischie trenează încă la instanţele de judecată în diverse ipostaze de lucru. Fără îndoială şi aici putem vorbi de implicaţii mult mai profunde decât cele privind faptele în sine. Unele situaţii pot fi privite şi în sensul unor răzbunări de natură politică. Asta justifică amestecul reciproc al politicului şi al justiţiei în fenomenul numit corupţie, scoaterea unor ţapi ispăşitori abia după ce ei nu au mai fost cotizanţii de drept ai partidului din care făceau parte şi al unor lideri de partid nevoiţi să-şi susţină campaniile electorale din bani nu tocmai curaţi. Despre asta poate fi vorba şi în cazul Morega – Păcurar, dosarul acestora referitor la trafic de influenţă, fiind unul menit a demonstra implicaţiile unor lideri politici într-un sistem de fraudare a statului. Un exemplu întăritor în acest sens fiind dosarul aceluiaşi Morega referitor la banii pentru partid obţinuţi din fondurile unor instituţii publice aflate, la vremea respectivă, în bătătura PNL. Desigur, despre oamenii politici implicaţi în fenomenul numit corupţie se pot spune numeroase lucruri şi se pot da o seamă de exemple, inclusiv de la nivel local, numai că aceste exemple nu vor avea nici un efect atâta timp cât cei vizaţi continuă să ocupe funcţii şi demnităţi publice, jecmănind în continuare, prin metode specifice corupţiei, banul public şi folosind-ul, fie pentru nevoile proprii, în sensul sporirii averii personale, fie pentru a contribui la diverse acţiuni publice ale partidelor de provenienţă. Probabil că nimeni nu se aşteaptă ca într-un timp relativ scurt de aici înainte, fenomenul să fie diminuat, iar vinovaţii condamnaţi şi scoşi în afara vieţii publice. Chestiunea este una de durată, ea putând, în cazul cel mai fericit cu putinţă, să producă efecte constant benefice în acest sens, dar în nici un caz radicale. Mă îndoiesc că, de mâine, magistraţii care se ştiu corupţi vor deveni nişte mieluşei blânzi, sau că oamenii politici obişnuiţi să mulgă cât pot de mult din instituţiile şi societăţile comerciale pe care le conduc, se vor potoli. Nici gând. Complicităţile la nivelul societăţii româneşti sunt numeroase, ele fiind înscrise într-un labirint complex şi greu de descifrat. Cazul Voicu, chiar dacă nu există încă o condamnare din partea unei instanţe de judecată, nu ar trebui să rămână singurul exemplu de corupţie la nivel înalt. Pe lângă acest caz sunt, desigur, multe altele încă ne depistate.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta