Politika • Dan Diaconescu indirect

Un nou spectacol mediatic cu tente de senzaţional a debutat  în aceste zile pe scena social-politică din România. Protagonistul acestor manifestări este Dan Diaconescu, patronul postului de televiziune OTV, încătuşat în urmă cu două săptămâni de către procurorii DNA care, aşa cum se întâmplă de obicei, nu au avut nici de această dată probe temeinice pentru a-l ţine încătuşat pe năbădăiosul patron. În faţa telespectatorilor din România s-a desfăşurat un spectacol ieftin, de prost gust, presărat uneori cu momente de penibil, după aceeaşi schemă marcată de kitsch a procurorilor: o maşină blindată a poliţiei soseşte în trombă la locaţia presupusului infractor, din ea coboară câţiva mascaţi fioroşi, care ies după zece minute cu arestatul încătuşat pe care îl transportă urgent la DNA unde, bineînţeles, sunt aşteptaţi de către televiziuni, care au aflat aşa, ca din întâmplare, despre această arestare, şi care dau mult căutatul breaking news, în cadrul căruia arestatul declară că, de fapt, este victima unui dosar politic. După câteva zile de arest s-a găsit ca de obicei un complet de judecători care l-au eliberat pe patronul OTV, aşteptat din nou la ieşire de către televiziuni pentru alte declaraţii-şoc, despre dosare politice fabricate, despre politicieni corupţi, despre intrigi de culise, despre declaraţii care n-au fost încă date pe faţă, despre şantaj, despre corupţie şi în general despre gunoiul din underground, necunoscut opiniei publice. De această dată, scandalul a luat o turnură neobişnuită cu iz politic: transformarea experienţei traumatizante a arestării în decizia ce se doreşte a fi istorică, de înfiinţare a unui nou partid  politic, cu nume siropos: Partidul Popular din România. Anunţată în momentul eliberării din DNA ideea  a prins, la numai câteva zile, o formaţie de mâna a doua, prezentând deja imnul viitorului partid. Precum ciupercile după ploaie, în ţară au început să apară filiale PPR care încearcă să adune cât mai mulţi aderenţi. A apărut şi un site, prin intermediul căruia simpatizanţii se pot înscrie în acest partid, câte zece odată, ca în povestea cu croitoraşul cel viteaz. Ceea ce fascinează şi îi atrage pe oameni, ca muştele la bec, este cuvântul popular, pentru foarte mulţi români acest cuvânt fiind considerat o garanţie a puterii, mult mai sigură decât democraţia. În tot acest timp, Dan Diaconescu se află pe cai mari, emiţând de undeva de sus sentinţe profetice: „ne vom strânge cu miile pe străzi, în pieţe, pe stadioane, şi acolo se va cânta acest imn!”. La talk-show-urile OTV vin reprezentanţi din toate păturile sociale care aduc omagiul lor sincer viitorului candidat la preşedinţie, Dan Diaconescu. Se rostesc discursuri umflate şi siropoase, dominate de verbe la timpul viitor şi lipsite de soluţii practice. Dan Diaconescu este ridicat în slăvi şi menţinut acolo de o retorică triumfalistă. Vin ţărani îmbrăcaţi în costume populare şi foşti muncitori de la „Vulcan” şi „Republica” care prevestesc sosirea în 2014 la Cotroceni a prezidenţiabilului Dan Diaconescu. Totul, oameni, vorbe şi atitudini ultraoptimiste, pare a fi un decupaj dintr-un vis american, posibil a fi realizat. România nu este însă America şi visele româneşti nu sunt vise americane pentru că vorba poetului: „lumea asta nu-i aşa, lumea asta-i altceva!”.  Unii afirmă că în spatele acestui presupus de succes partid s-ar afla preşedintele Traian Băsescu care dezavuează profund PDL-ul şi care şi-ar dori un nou partid la butonieră, născut din cenuşa stinsă  a nehotărâţilor. Dacă este aşa, s-ar putea ca pentru prima oară în activitatea de păpuşar politic, Traian Băsescu să ia ţeapă, Dan Diaconescu făcând parte din tagma „şmecheraşilor” care ştiu oricând să profite de conjuncturile favorabile. Dacă iniţiativa îi aparţine exclusiv lui Dan Diaconescu, argumentele care conduc la ideea unui insucces îl plasează pe acesta în last position: charisma de copil poznaş a candidatului, lipsa unui program politic coerent, o calitate marcată de naivitate a majorităţii viitorilor membri, lipsa experienţei şi a viziunii economice şi mai ales lipsa unei culturi politice. Poate că dacă viitorul PPR ar avea parte de sprijinul unor membri marcanţi şi „curviţi” din PSD sau PNL, care să suplinească naivitatea şi idealismul lui Dan Diaconescu, acest nou partid ar putea să câştige alegerile din România. Patronul de la OTV nu va putea să influenţeze decât în mod indirect desfăşurarea evenimentelor pentru că nu deţine mecanismele de luare a deciziilor eficiente şi sigure. Şi pentru că nu este un politician versat, doxă de cultură politică. Este doar un „otevist” victimizat care dispune trecător de o mare doză de popularitate.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta