Politika • După 20 de ani

Vizionari: 540
13 Noiembrie 2009 Ora: 16:19
Campania electorală a început mai serios în ultimele zile. Mitinguri de proporţii. Mici de proporţii. Bere de proporţii. Veste de proporţii. Afişe de proporţii. Găleţi de proporţii. Plase de proporţii. Fulare de proporţii şi, desigur, gogoşi de proporţii. Candidaţi de proporţii – nu e nici unul sub 90 de kilograme, netto. Zeci de mii de alegători luaţi cu autobuzele şi duşi la o Mecca locală, cu o doză de bere în băţ şi un colac cu susan sau cu mac. Colacii se mai dau şi la parastase, dar cine mai stă să le mai ţină socoteala.
O păzitoare de vaci, cam la 72 de ani şi jumătate, aleargă pe ecranul televizorului mogulilor în geacă electorală: poate o prinde un loc în faţă, la miting, că acolo o să vină “oameni mari” de la Bucureşti şi poate o să ducă şi baba ceva veşti bune acasă pentru vite. Poate de la anul le-o creşte subvenţia pe cap sau măcar să se dea şi asta care se dă acum. Se dă mai mult în rate, căci baba care aleargă în vesta electorală spre locul mitingului la fel de electoral a avut o datorie la Nicu a lu’ Corlate, care e băgat pe la partid cu gineri-su cu tot. Nu avea cum să nu se ducă, deşi avea toată munca prin casă nefăcută, dar era datoare cu o zi de sapă la oamenii ăia doi. Plus că au dat veste la toate neamurile şi iarna ţin de frig, la şale, mai ales când baba stă aplecată de şale şi îi înlătură vacii sutienul de bălegar pentru a o mulge. Cu apă caldă de la reşoul găsit prin pivniţă şi cumpărat acum 20 de ani. E scump curentu’, dar e mai uşor să bagi reşoul în priză, decât să faci focul. Plezneşte ugeru’ ţării, dacă nu o mulgi. Miting mare. Ce de lume ajunse la oraş să voteze, dar unii aflară că votarea nu e acum, ci pe 22 noiembrie. Acum e doar o excursie, aşa, de plăcere şi se mai dă şi câte ceva, dar nu a aflat nimeni ce.
„Lângă urechea bleagă a colegei de tarabă”
Liste cu alegători care au promis că votează. Oraşul se pregăteşte de iarnă. În staţiile de tramvai afişele roşii anunţă programul troleibuzelor şi al candidatului. În piaţă trei tineri cu geci galbene îşi flutură fularele pe sub nasul a doi pensionari veniţi să mai prindă ceva gogoşar paralizat de frig, să bage la borcan gospodinele care i-au trimis la cumpărături. „Ăştia nu dă şi ei ceva?“, se aude metalic, din gâtul unui alt pensionar operat de cancer şi care are plămânii plini de fibre minuscule de azbest. A muncit 42 de ani “pe muchie” şi primeşte o pensie de 768 de lei, în cap. E povestea pe care le-o spune tinerilor în geci galbene, care strâng mesaje la “zidul ruşinii” – un fel de zid al plângerii, un fel de “zid al Berlinului” din plastic de un gust îndoielnic. De peste drum, doi tineri lipitori de afişe cu digitale pe braţ îi fotografiază pe tinerii în geci galbene.
“Se aude că profesorii vor sta acasă 10 zile. În concediu medical sau de odihnă sau fără plată?”, se întreabă două precupeţe, la fel de babe. “Cât dracu mai costă un kilogram de zahăr şi de ce litrul de ulei a început din nou să sară de 5 lei? Poate o mai fi din ăla, la ofertă, cu 3,47 lei. Luăm mai mult, că poate în primăvară se scumpeşte de tot. Era mai bine pe vremea lui Ceauşescu, că te lua de pe stradă şi îţi dădea servici! Tu ai pus gogoşar cu conopidă anul ăsta? Eu am făcut o tocană de legume? Tu ce zici, care e mai bun, cu cine să votăm?”, îşi continuă monologul una dintre precupeţele din piaţă, lângă urechea bleagă a colegei de tarabă. Vând busuioc şi mere.
„Fluturaşi cu gogoşi”
O albină pe patru roţi cu zumzet de tractor opreşte. Se deschide o uşă şi o mână fermă aruncă pe stradă câteva sute de fluturaşi cu gogoşi. “Nu luăm şi noi un bilet la bingo sau băgăm ceva la loto, să ieşim dracu din rahat, că din muncă cinstită nu mai merge?! Nu e bun nici unul, dă-i dracu de hoţi!”, se lamentează doi foşti disponibilizaţi colectiv, care acum păzesc parcarea, cu plată, de la piaţă. Dintr-un megafon care trece în viteză se anunţă iar un miting mare cu veste, plase şi fulare şi multe gogoşi. Totul e gratis. “Se dă şi bere la cine mai aduce încă patru cu el”, scrie pe unul dintre fluturaşii care se confundă umezi cu trotuarul. Ţara stă rezemată de un zid, în apropiere. Unul dintre ciorapii găuriţi i-a ajuns la gleznă. Acum e la liber, poate să presteze fără să o mai ridice poliţia cu amendă.













Legaturi (NE)primejdioase