Politika • Eu plec mândro din nou la armată...

Mihail Popescu, ultimul general pur-sânge din Armata Română, a trecut în rezervă în anul 2004, cu regretul de a lăsa în urmă o structură decimată, în care regulamentele militare erau călcate în picioare de aberante decizii politice şi în care strategia de dezvoltare a armatei lipsea cu desăvârşire. Organism bolnav, condus empiric de către miniştri desemnaţi politic, care de cele mai multe ori au avut în dreapta generali de paie, Armata Română nu putea să evolueze spre bine şi progres. După ce în anul 2007 a încetat printr-o lege triumfalistă obligativitatea serviciului militar, evoluţia instituţiei militare s-a transformat într-o involuţie dusă până la derizoriu. Desfiinţarea obligativităţii serviciului militar s-a dovedit a fi până la urmă o mare greşeală, recunoscută doar cu jumătate de gură de către oficialii militari, într-o „mârâială” nedefinită, care se vrea a fi de fapt o nemulţumire nedată pe faţă pentru a nu îl supăra pe ”dom’ ministru al apărării”. Doar un om fără scaun la cap, aşa cum sunt mulţi în România, poate să creadă că politicienilor le-a păsat cu adevărat de faptul că tinerii vor face stagiul militar obligatoriu sau nu. „Chestia” cu desfiinţarea stagiului militar obligatoriu a fost de fapt o mare găselniţă post-decembristă, prin intermediul căreia li s-a spus tinerilor: „Votaţi-ne pe noi, că desfiinţăm armata obligatorie!” Prin anul 2005, un ministru venit la Apărare de la Uzina Mecanică din Cugir, perora savant despre viitoarea armată profesionistă. Aberaţiile inginerului TCM-ist ajuns specialist militar au fost luate ca bune de către îmbrobodita societate românească. Aceasta s-a îmbătat urgent cu apă rece, iluzionându-se că vom avea nişte super-soldaţi de tip american, instruiţi la West Point. Teodor Atanasiu afirma atunci că întreţinerea unui soldat în termen ar costa statul român 2200 de dolari pe an şi că instruirea acestora se face anual, nu o dată la cinci ani, cum s-ar face cu militarii profesionişti. „ Instruirea soldaţilor profesionişti se va face o dată la cinci ani şi nu în fiecare an! Deci costurile instruirii vor fi de cinci ori mai mici!”, perora doct specialistul de la forjă. Tot „dom’ ministru” afirma atunci că viitori militari vor fi profesionişti, vor fi plătiţi, cu un salariu mai mare decât salariul mediu. Ceea ce în prezent ar însemna ca un soldat profesionist ar trebui să fie retribuit cu cel puţin 20 de milioane. Ceea ce ar însemna pe an, 240 de milioane lei vechi. Chiar dacă întreţinerea unui soldat în termen nu ar mai costa 2200 de dolari în anul 2010, ci 3000 de dolari, suma cheltuită cu un soldat în termen ar fi la jumătatea celei cheltuite cu soldaţii profesionişti. Desigur că afirmaţiile ministrului Atanasiu au fost doar nişte promisiuni mincinoase, deoarece în prezent niciun soldat profesionist nu primeşte o retribuţie mai mare decât salariul mediu. Iată cu ce vorbe - pe care în mod sigur nu le folosea în vorbirea curentă!- ameţea societatea românească „domnul inginer TCM-ist„, încercând să susţină necesitatea profesionalizării armatei: „se ţine cont de necesitatea menţinerii unei capacităţi militare adecvate care să răspundă misiunilor armatei în contextul geostrategic actual şi obligaţiilor internaţionale asumate de România conform intereselor şi obiectivelor de securitate”. Argumentele pompoase s-au dovedit a fi până la urmă o „vrăjeală” nefondată şi neavenită pentru sistemul militar. Prima problemă apărută a fost cea a banilor: un soldat profesionist trebuie plătit „ca lumea” şi Armata nu prea are bani să facă acest lucru. Entuziasmului de început al voluntariatului s-a transformat într-un mare „fâs”, pentru că tinerii nu mai vin nici chiar ca voluntari în armată. De ce? Explicaţia este simplă: salarizarea proastă şi lipsa totală a perspectivelor. Statutul unui soldat profesionist este mai mult decât ingrat. Stă la ordin până pe la 35-40 de ani, după care i se aplică o cizmă în posterior şi este trimis în societatea civilă unde nici dracu’ nu îi dă de muncă. Tinerii s-au prins de existenţa acestor pericole şi nu mai merg la bani puţini şi la viitor zero. Preferă să meargă la facultăţi sau în Europa la muncă decât să stea pe 1200 de lei în MApN. Drept urmare, voluntarii au început să dispară. În prezent MApN se confruntă cu o criză acută de voluntari pentru profesia de soldat profesionist. Pentru că nu are ce să le ofere tinerilor. Nici bani, nici viitor. Criza de voluntariat a adus în MApN şi mulţi tineri de calitate cel puţin îndoielnică, cu care în niciun caz nu se poate forma o armată profesionistă. Visătorii aflaţi temporar la comanda unui sistem necunoscut, precum Teodor Atanasiu, nu s-au gândit niciodată că ne aflăm în România şi nu în SUA. Americanii au soldaţi profesionişti pentru că îi plătesc „ca lumea” şi le mai asigură şi o pensie babană după vârsta de 40 de ani. Nu îi trimite în societatea civilă să îngroaşe armata şomerilor. Adevărul nemărturisit de oficialii MApN este altul: voluntariatul s-a transformat în non-voluntariat şi Armata riscă să rămână fără soldaţi aşa-zis profesionişti. În disperare de cauză, MApN a conceput un proiect de lege, care ar da dreptul acestei instituţii să îşi cheme rezerviştii, chipurile „la instruire”. În acest fel, în perioada de patru luni de instruire, s-ar umple prin rotaţie găurile formate de lipsa soldaţilor profesionişti. Proiectul de lege este jalnic şi utopic, întrucât niciun rezervist din viaţa civilă nu şi-ar risca siguranţa serviciului pentru a veni la militărie, vreme de patru luni sau pentru alte perioade născocite de MApN. Dacă această chemare a cadrelor în rezervă va fi prevăzută în lege ca o obligativitate ne vom afla în situaţia încălcării Constituţiei. Dacă această lege va fi ambiguă şi bâlbâită ne vom afla din nou în faţa unui „fâs” scorocit de generali incompetenţi, care nu înţeleg că armata României nu este carne de tun pentru experienţele politicienilor la vârf. Ea trebuie să rămână un simbol al acestei ţări, care să impresioneze şi care să fie admirat. În niciun caz, Armata nu trebuie transformată prin iresponsabilitate şi incompetenţă, într-un simbol jalnic. Ne-am „curvit” destul în ultimii 20 de ani, în toate domeniile! Stimate domnule CSAT, poate vegheaţi ca barem Armata, să nu ajungă de râsul curcilor!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta