Politika • În brânci pe marginea cercului!

Cred că drama noastră, a gorjenilor, este că suntem cei mai isteţi dintre olteni. Suntem atât de inteligenţi încât atunci când e vorba de interesul nostru facem pe dracu-n patru pentru a ne face de râs.

Cine nu ştie că împărţeala între partidele politice este rodul unor „negocieri” care vizează posturi bine plătite în sistemul bugetar, dar şi în cel în care statul deţine pachetul majoritar de acţiuni. Oamenii politici ştiu că accesul la putere înseamnă, de fapt, un purcoi de bani, afaceri grase cu bani publici, influenţă în luarea unor decizii. Credeţi oare că PSD-ul, PDL-ul,

PNL-ul sau PRM-ul se bate pentru interesul public, pentru binele acestui judeţ? Nicidecum, interesul acestor oameni este de a prinde cât mai mult din ciozvârta puterii. Cine dă mai mult, poate avea câştig de cauză, iar partidele respective vor benchetui bine mersi până la viitoarele alegeri. Trebui să fii un mare naiv să crezi că odată ajunşi la putere, politicienii, de orice culoare, vor veni cu proiecte care să scoată Gorjul din marasmul social, vor înlocui teama dezintegrării economice a majorităţii cu o prosperitate generală! Aiurea! Nimeni nu se gândeşte la asta. Sau, cel puţin, noi nu mai putem crede că se va întâmpla o minune. Tot acest circ mediatic, întreţinut cu bună ştiinţă, despre formarea unei noi majorităţi în Consiliul Judeţean Gorj are la bază o serie de interese mărunte a celor care conduc principalele organizaţii politice locale. Este trist să constaţi că nu avem o viziune clară asupra a ceea ce urmează să facem. Că factorii de decizie refuză să se pună la aceeaşi masă pentru a discuta principalele probleme ale judeţului. Că există orgolii peste care nu se poate trece. Că ne risipim în can-can-uri şi şuete fără nici o noimă. Pentru a trece peste perioada grea în care suntem, e nevoie de luciditate. De perseverenţă. De inteligenţă şi înţelepciune. Oamenii politici refuză să privească adevărul în faţă. Îl maschează în spatele unor vorbe meşteşugite. Aş vrea să văd mai multă transparenţă, mai multă muncă din partea consilierilor judeţeni. Activitatea din comisiile de lucru este ca şi inexistentă. Deciziile se iau pe alte criterii. De pildă, se fac lucrări publice în funcţie de banii existenţi la buget şi de firmele care execută acele lucrări. Se plătesc comisioane unei clientele amanetate politic, culmea chiar sub protectoratul legii. Mulţi ajung consilieri pe criteriu muncii depuse în campaniile electorale. Aceştia sunt cei care ridică mâna la comanda şefului de partid. Nu am auzit de iniţiative extraordinare. Totul se desfăşoară prin birourile prăfuite ale potentaţilor, acolo unde se pun la cale toate matrapazlâcurile şi unde se coc acţiuni politice înecate în cel mai mare anonimat. Cred că un pic de realism şi de transparenţă nu ar strica. Cât despre ce se va întâmpla la Consiliul Judeţean Gorj în următoarea perioadă, nu am nici o îndoială că lucrurile vor merge ca şi până acum. Adică, într-o tristă şi simplă nerozie. Fac pariu că aşa o să stea lucrurile, iar la finalul acestui mandat, vom avea aceleaşi drumuri prost făcute, aceleaşi probleme legate de infrastructură în general, de turism, de agricultură, de educaţie şi cultură, de sport. Că economia Gorjului nu va spori, ci dimpotrivă, vom înregistra un mare număr de şomeri, de bolnavi, de tineri fără locuri de muncă, de copii rămaşi singuri din pricina faptului că părinţi lor au luat drumul străinătăţii pentru a le asigura un trai mai bun. Cred că o analiză de profunzime nu ar trebui făcută neapărat pornind de la date statistice, cât mai degrabă, de la realităţi dureroase, de la oameni şi nevoile lor. Este nevoie ca oamenii politici să coboare în stradă. Vorbele lor, rostite de la înălţimea scaunelor de aleşi ai neamului, aduc sărăcie, mizerie şi disperare. În stradă se consumă adevărate drame ce nu au răspuns în teoriile lor despre societate. Altfel, totul e lipsit de sens.

Fraudă, şantaj, corupţie

De ani buni auzim aceste lucruri, încât, am senzaţia că, într-un fel sau altul, s-au golit de sens. Poate că în acest moment ar trebui o reevaluare a conceptelor respective. O adaptare la realităţile curente. Însă până atunci, România rămâne o ţară în care corupţia este instituţionalizată, statul este fraudat prin multiple metode criminale, şantajul rămâne o armă de temut pentru oricine intră în vizorul unor grupuri infracţionale cu ramificaţii în toate instituţiile statului. Mafioţii, interlopii, criminalii circulă în voia lor şi fac legea oriunde li se năzare. Într-un fel, suntem o societate bolnavă căreia îi lipseşte antidotul. Cu toate astea, în România postrevoluţionară au fost destui oameni care şi-au văzut de treabă, în ciuda faptului că au fost marginalizaţi, impozitaţi, ignoraţi peste măsură. În România zilelor noastre există oameni curaţi, care şi-au făcut averile la vedere, care n-au beneficiat de protectorat politic, de informaţii confidenţiale, la prima mână, care nu au ocolit legile acestei ţări. Cu toate greutăţile pricinuite de mult prea desele perioade de criză, de instabilitate financiară, de recul economic, de intervenţionism, aceştia poartă pe umeri o bună parte din ceea ce numim astăzi economia de piaţă românească. Există, însă, o mulţime de escroci, de indivizi certaţi cu legea, de infractori care şi-au clădit imperii financiare din nemuncă, din escrocare altora, din furt şi jaf la drumul mare, din spolierea averii statului. Metodele prin care şi-au clădit aceste averi au mers până într-acolo încât s-a apelat la execuţii criminale. Cazul Băhăian este, deja, unul de notorietate. Fără îndoială, informaţii despre aceşti oameni şi metodele lor mafiote există. Ele sunt stocate şi prelucrate de instituţii abilitate, numai că, în realitate, faptele acestora sunt de cele mai multe ori trecute cu vederea. Încurajate chiar. Nu sunt puţine cazurile în care procurori sau poliţişti au fost filmaţi în situaţii apropiate cu persoane provenind din lumea interlopă. Când infractori dovediţi au fost eliberaţi de instanţe de judecată din lipsă, chipurile, de probe. Presa a făcut numeroase dezvăluiri în acest sens. Cu toate astea, nu pot fi de acord cu faptul că, răfuielile dintre diferite grupări, indiferent de sorgintea acestora, se poartă prin intermediul mass-media. Că jurnaliştii se lasă păcăliţi, înşelaţi, amăgiţi de persoane interesate să-i manipuleze, să înşele opinia publică, sau că jurnaliştii produc astfel de manipulări cu scopul de a-şi însuşi foloase necuvenite. Un astfel de demers, nu este numai condamnabil, ci el poate conduce la deformarea realităţii şi, implicit, a unui jurnalismului de calitate. Din păcate astfel de fapte se întâmplă uneori chiar în apropierea noastră fără ca cineva să se sinchisească!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta