Politika • În ţara lui Prinde-tot

Vizionari: 413
5 Februarie 2010 Ora: 13:28
Partidul Democrat-Liberal nu îşi mai încape în piele de bucurie că se află la putere şi că are caşcavalul la dispoziţie pe masa lui Boc şi halebarda la Cotroceni, pe puntea lui Traian. De fapt nu îşi mai încape în piele cam deloc partidul portocaliu şi de aceea se încearcă o lărgire a graniţelor între care să încapă tot ce se poate de pe scena politică şi nu numai. Şi apolitică şi economică, şi din diaspora, şi din regnul animal şi regnul din vegetal şi liftierele şi uşierele, şi pieţarii, şi brânzarii, şi manţogii, şi regnul mineral, căci la regnul mineral specialist este marmorarul-şef peste economie, Adriean Videanu.
Traian Băsescu e pe cale să schimbe sigla partidului şi, cu siguranţă, că o barcă i-ar cuprinde pe toţi sau o roză violet a vânturilor sau ţeapa portocalie sau ardeiul iute, marinarul cu ceafă lată sau sticla de rom sau sticla de rrom sau o ladă cu armanent?! Orice este posibil ca siglă pentru a reprezenta un partid suficient de mare care să atragă simpatia vecinilor noştri de istorie şi isterie politică de peste Prut. Partidul portocaliu de astăzi seamănă, mutatis mutandis, cu partidul roşu de acum 10 ani, când prindea tot ce mişca în lumea vegetală, animală şi minerală .
Partidul portocaliu de acum este visul aproape împlinit al lui Traian Băsescu, mai ales vor avea loc şi alegeri în colegiile uninominale despre care tot vorbeşte liberalul Ludovic Orban. Căci Prinde-tot nu ar fi pe deplin şef peste poiată şi dincolo de pârleaz, dacă nu ar avea gândul înregimentării maselor şi al controlului masiv şi abuziv al pârghiilor societăţii. Dacă se poate şi al opoziţiei, printr-un lider cât se poate de comod: cât mai multă prostie sau cât mai multe dosare penale.
Căci dacă cineva are impresia că instituţiile statului lucrează la comandă politică pentru a-i lucra pe “duşmanii” puterii şi ai poporului, căci puterea se legitimează de la popor, întrucăt este desemnată prin vot popular, ei bine acela se înşeală amarnic. Instituţiile statului cu atribuţii de control nu mai răspund de mult la comezi politice, ci au de mult format reflexul propriei iniţiative şi al voluntariatului. Deja şeful de Parchet ştie cine sunt “duşmanii poporului”, deja judecătorul ştie cine intră şi cine rămâne liber, deja cei de la spital ştiu că au şase luni liber, imediat după ce au loc alegeri şi se aşteaptă schimbarea şefului.
Prinde-tot este însetat şi încă nu şi-a împlinit visul ca orice ram şi orice frunză să nu se mişte fără ştirea sa. Oricine este bine-venit, mai ales dacă mai aduce pe cineva cu el. Anii de opoziţie şi de minusculat şi de salivat degeaba au trecut. Şi abia a ajuns la jumătate cu înfulecatul Prinde-tot şi partidul său portocaliu. La festinul ăsta copios se servesc la felul principal două companii energetice naţionale, garnisite cu ceva licitaţii pentru drumuri şi niscaiva garnitură de clientelă. Festinul e cam gras. Să nu ajungă la urgenţe partidul portocaliu al lui Prinde-tot. Şi dacă va ajunge la urgenţe va risca să fie devorat de sistemul pe care l-a creat. Culmea şpăgii ar fi ca cei din partidul portocaliu să ajungă să îşi ofere singuri şpagă, dacă nu o să mai păstreze şi ceva opoziţie, aşa de formă, şi o să adune chiar tot.













Legaturi (NE)primejdioase