Politika • Între preşedinţi!

Atacul dur al fostului preşedinte Emil Constantinescu împotriva actualului preşedinte, Traian Băsescu, împotriva societăţii civile şi a mass-media reflectă un anume fel de a gândi politica. În opinia fostului preşedinte, nimic nu merge în ţara asta. Ca şi cum ar fi mers vreodată! Traian Băsescu doreşte instaurarea unui regim personal cu accente autoritare, vizând postul de prim ministru după ce va expira cel de preşedinte, societatea civilă nu are nici o reacţie la abuzurile constituţionale ale preşedintelui, criza economică este un fals, adevărata criză fiind, de fapt, o criză de  „nervi şi prostie a celor care ne conduc şi iau decizii”. După Constantinescu, trăim „într-o societate bolnavă psihic, iar la baza acestei boli stă falsul”. „Mimăm politica, mimăm justiţia, mimăm economia şi presa”, spune fostul preşedinte. Aproape că îţi vine să-i dai dreptate lui Emil Constantinescu dacă nu ai şti că a fost unul dintre preşedinţii postrevoluţionari ai României, ajuns în fruntea statului pe un val de entuziasm popular, datorat unei perioade de şase ani în care regimul Iliescu nu reuşise decât să facă loc, în centrele de putere ale tinerei noastre democraţii, fostelor structuri de partid ale dictaturii comuniste. Comportamentul de preşedinte al lui Emil Constantinescu a fost mult sub aşteptările milioanelor de români dornici să scape de comunismul cu faţă umană. Emil Constantinescu a părăsit puterea „înfrânt de fostele structuri ale securităţii comuniste”. Trebuie spus că retragerea sa a însemnat o lovitură grea dată forţelor democratic de la acea dată, deschizând calea revenirii la putere a lui Ion Iliescu şi a clicii sale de partid. După acest eşec lamentabil, Emil Constantinescu, care fie vorba între noi, a avut meritele sale în ceea ce priveşte politica externă a Românei - atunci s-au consolidat bazele intrării noastre în NATO şi în UE -, a ieşit pentru o vreme din viaţa publică. Dorinţa sa de a reveni, înfiinţând un soi de „fundaţie” politică, a eşuat, cum cred că a eşuat în dorinţa sa de a deveni un lider regional în zona Balcanilor sau cum au eşuat relaţiile cu partidele politice interne, cu societate civilă şi cu diaspora. În ultima parte a mandatului său, Emil Constantinescu s-a izolat la Cotroceni lăsând treburile ţării în mâna destinului. Apariţiile sale sunt astăzi tratate cu îngăduinţă, cu respect de unii, cu indiferenţă de alţii. Emil Constantinescu pare mai degrabă marcat de propriul eşec, decât de ce face sau nu face Traian Băsescu. Între cei doi s-a instaurat în acest timp o ură mocnită care izbucneşte la intervale regulate de timp. Atacul, îndreptat împotriva actualului preşedinte reflectă, şi de această dată,  aceeaşi încrâncenare. Cei drept, Traian Băsescu este un animal politic înscris într-un alt registru decât Emil Constantinescu. Nu este exclus ca acesta să îşi dorească postul de prim ministru după ce-i va expira mandatul. Nu este exclus ca atacurile îndreptate împotriva PDL să aibă o ţintă precisă, cu bătaie sigură peste patru ani. Cei drept, modelul Putin, invocat de Emil Constantinescu în cazul actualului preşedinte, poate avea un dram de adevăr. Profilul politic şi moral al lui Traian Băsescu arată că acesta poate să ia o asemenea decizie. Depinde însă foarte mult de felul cum vor decurge relaţiile cu PDL, astăzi destul de încordate. Unii analişti spun că, între preşedinte şi conducerea partidului s-a produs o ruptură iremediabilă. Mai mult chiar, PDL-ul riscă, prin deciziile luate la vârful partidului, să se „bolşevizeze”, previziunile arătând că, în perioada următoare, partidul poate să piardă puterea. Se vehiculează de asemenea ideea unei apropieri între Traian Băsescu şi partidul independenţilor, numărul acestora crescând de la o săptămână la alta datorită demisiilor înregistrate în cadrul celorlalte partide parlamentare. Greu de spus în acest moment ce se va întâmpla. Un lucru e sigur, Traian Băsescu a demonstrat că poate câştiga bătălii în care aproape nimeni nu-i dădea nici o şansă.

Nu sunt un partizan al lui Traian Băsescu, însă acesta a dovedit că este un luptător capabil să-şi ducă lupta până la capăt. Provenit dintr-o altă zonă a vieţii publice, Traian Băsescu reprezintă un alt model de politician decât Emil Constantinescu. Traian Băsescu nu s-a ferit să arate că se poate lua la trântă cu mafia, cu structurile, chiar dacă nu a dovedit-o, dar a creat premizele pentru ca instituţiilor statului să poată acţiona în spiritul legii. Chiar şi cu acest spectacol al arestărilor televizate, instituţiile statului încearcă să îşi capete autonomia şi puterea deciziei le aparţine. Ce l-a împiedicat pe Emil Constantinescu să dea independenţă justiţiei sau poliţiei şi serviciilor de informaţii? Ce l-a determinat să nu pună capăt jafului naţional pus la cale de FPS în acea perioadă? Să facă publice privatizările frauduloase sau alte asemenea? De ce nu a pus cu botul pe labe corupţia? De ce nu a îndepărtat din funcţiile publice pe cei incompetenţi? De ce nu a luat atitudine împotriva nepotismului şi angajărilor pe criterii politice? A te declar învins de toate acestea, după ce ai stat patru ani în fruntea statului, nu ţine de demnitatea unui şef de stat. Dacă Emil Constantinescu ar fi avut curajul pe acre îl afişează astăzi, ar fi trebuit atunci să se pronunţe punând la lucru tot ce era de pus, de la guvern la ultimul cetăţean. L-am întrebat într-o emisiune tv cum au fost posibile toate acestea, şi a părut încurcat de întrebarea mea. Am înţeles de ce a fost înfrânt de structuri. CDR-ul nu era pregătită să preia puterea în România. Poveştile cu specialiştii şi multe altele s-au întors împotriva celor care le-au propovăduit. Este posibil ca Traian Băsescu să fi înţeles ceva din eşecul lui Emil Constantinescu, ba chiar şi din experienţa lui Ion Iliescu. Şi dacă a învăţat ceva este faptul de a nu fugi din faţa realităţi chiar dacă rişti ca ea să te sugrume. În concluzie, cred că atacul lui Emil Constantinescu la adresa lui Băsescu, a societăţii civile pe care ştim că a avut-o de partea sa, îndepărtând-o iremediabil însă după ce a declarat că nu va mai candida pentru un nou mandat, a presei pe care o acuză de jocuri murdare (?!), neputând uita că presa a fost cea care l-a sprijinit pentru a ajunge la Cotroceni şi tot ea la dat jos de la putere, îl face pe fostul preşedinte şi mai antipatic în faţa opiniei publice româneşti.  Cel puţin deocamdată, Traian Băsescu nu a repetat acest scenariu. Mai are la dispoziţie patru ani de mandat pentru a demonstra că este un preşedinte în slujba poporului român şi nu a grupurilor de interese, fie el chiar şi din partidul său.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta