Politika • Ipocriţii

Ipocrizia e o trăsătură de caracter care arată duplicitatea, făţărnicia, prefăcătoria de care dă dovadă o persoană care vrea să se arate altfel decât este. Ne confruntăm deseori cu astfel de situaţii. Uneori reuşim să le evităm cu discreţie, alteori ne lăsăm copleşiţi de ipocrizia  altora, dar şi de propria noastră ipocrizie. Cel mai des, însă, întâlnim astfel de situaţii în viaţa publică. Oamenii politici sunt sau devin ipocriţi, în exerciţiul puterii. Exemplele sunt nenumărate. Spectrul ipocriziei este destul de larg, de la politicienii aflaţi la putere, până la cei aflaţi în opoziţiei, toţi dau dovadă de lipsă de caracter, mai ales atunci când sunt nevoiţi să răspundă pentru faptele lor. Politicienii aflaţi la putere mint pentru a-şi apăra privilegiile. Se prefac că ţin cu poporul din raţiuni electorale şi nicidecum din dorinţa de a face bine poporului. Ei vor să pară mai tot timpul altfel decât sunt. Adică, nişte fiinţe hrăpăreţe, avare, corupte, mincinoase, etc. Cei din opoziţie se prefac la rândul lor, aruncând întreaga vină pe umerii celorlalţi. Făţărnicia este la fel de mare. În fond, ei nu-şi doresc decât scaunul celor aflaţi la putere, privilegiile acestora. Fiecare îşi atrage de partea sa adepţi şi simpatizaţi, pe care îi manipulează în mod flagrant, ademenindu-i cu tot felul de tentaţii, de la posturi bine plătite, la bani şi sinecure în instituţii publice ale statului. Fiecare ciclu electoral este urmat de astfel de practici. Timp de 20 de ani, România a fost prăduită, minţită, înşelată, amăgită, ignorată de cei care s-au cocoţat, într-un moment sau altul, pe scaunele puterii. În tot acest timp, ipocrizia a crescut odată cu tânăra noastră democraţie, reuşind să o devanseze. Ani de-a rândul, electoratul românesc s-a lăsat păcălit de nişte politicieni lipsiţi de scrupule. Astăzi, aceiaşi oameni, care până mai ieri fluturau steagurile unui partid sau altul, ies în stradă pentru a-şi arata nemulţumirea faţă de măsurile pe care le ia un guvern alcătuit, tot din nişte ipocriţi ca şi cei de ieri sau alaltăieri. Discursurile patriotarde, comunistoide, alienante, ale unor lideri politici şi de sindicat, atrag după ele violente manifestări de stradă. Cred că ce am văzut în aceste zile justifică pe deplin faptul că, România trece printr-o profundă criză, nu numai economică, ci şi morală. O criză de proporţii, întreţinută de indivizi politici iresponsabili, gata să sacrifice interesul general, în dauna celui personal şi partinic. Fără îndoială, greşelile de guvernare nu aparţin unui singur om, fie el prim ministru sau preşedintele ţării, ci aparţine întregii noastre clase politice. De la stânga la dreapta şi la centru, toţi politicienii noştri, cei aleşi de popor să le reprezinte interesele, sunt în aceeaşi măsură ipocriţi. Din acest motiv e greu să discerni între ce este bine şi ce este rău pentru ţară în acest moment. Cine poate garanta că schimbarea puterii ar aduce o schimbare de optică în ceea ce priveşte comportamentul politicienilor români? Nimeni probabil, cu excepţia celor interesaţi, nu se va hazarda să dea un verdict în acest sens. Evident, verdictul ar trebui să-l dea tot poporul, prin vot. Este singura modalitate de a-şi exprima clar opţiunile pentru un partid sau altul. Drumul până la vot este însă lung şi anevoios. Costisitor din multe privinţe. Va trebui, cel mai probabil, să ne mulţumim cu aceiaşi oameni politici, cu tarele lor morale, cu imperfecţiunile lor. Cu aceiaşi ipocriţi cocoţaţi la tribuna parlamentului, cu aceleaşi cocote şi marţafoi chicotind în faţa camerelor de luat vederi despre adevăr, bine şi frumos. Din păcate, sondajele comandate de partidele politice în această perioadă nu reflectă şi gradul uriaş de ipocrizie în rândurile celor aleşi. Reacţia oamenilor din stradă este firească în acest context. Nefirescul vine tocmai din faptul că nu ai opţiune. România ne oferă astăzi o tagmă de jefuitori, de prădători, de oameni corupţi până în măduva oaselor, al căror scop este doar acela de a se îmbogăţi peste măsură. În  timp ce populaţia ţării este pauperă, în timp ce bătrânii nu-şi mai pot plăti medicamentele, iar mamele nu mai au bani pentru creşterea copiilor, politicienii noştri se complac în găsirea unor soluţii contrare oricărei reguli de bun simţ. Nesimţirea crasă, dublată de un discurs politic cu suficiente accente naţionaliste şi demagogice, îşi face resimţită prezenţa în tot spectrul politic. De ce l-am crede pe Victor Ponta sau pe Crin Antonescu, de ce am crede că liberalii şi social-democraţii ar fi mai buni decât democrat-liberalii? Pentru că sunt cinstiţi? Nu. Pentru că sunt de partea poporului? Nu. Pentru că ei au soluţiile miraculoase de care are nevoie ţara? Nu. Au dovedit acest lucru în timpul mandatelor pe care le-au avut. Cei doi politicieni, aflaţi în topul celor mai populari, ar trebui să privească mai degrabă în propria curte, acolo unde sunt destui cei care au profitat de privilegiile puterii. Şi PSD-ul şi PNL-ul a făcut cam aceleaşi lucruri pe care le condamnă la adversarii lor politici, democrat-liberalii. Au îngrăşat o camarilă de partid, au pus pe butuci economia, procedând la fel şi fel de inginerii financiare, au cheltuit cu nemiluita atunci când trebuiau să fie mai prudenţi cu cheltuielile, s-au înfruptat din banul public cu aceeaşi poftă ca şi actualii guvernanţi. Toată încrâncenarea şi miştocăreala pe care distinşii noştri domni au etalat-o în plenul reunit al Parlamentului cu ocazia votării moţiunii de cenzură împotriva guvernului Boc, trădează o maximă ipocrizie. Tot ce a urmat este dovada că în România avem o clasă politică iresponsabilă, dispusă să sacrifice orice pentru scopurile meschine pe care politicienii le urmăresc în timpul exercitării puterii.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta